Valeriu Stoica diferentiaza in https://www.dilema.ro/tilc-show/puterile-statului-echilibru-sau-dominatie : << Procesul de consolidare a independenței puterii judecătorești a ignorat însă că puterile statului trebuie să fie nu numai separate, ci și în echilibru, pentru a se putea controla reciproc. În absența unor instrumente instituționale adecvate, controlul reciproc nu este posibil. Consecința este foarte periculoasă pentru funcționarea eficientă a statului român. Separația nu înseamnă ruptura dintre puterile statului. Independența fiecăreia dintre cele trei puteri presupune și existența instrumentelor instituționale prin care oricare să poată acționa oportun pentru păstrarea echilibrului dintre ele. Fără control reciproc dispare echilibrul dintre puterile statului. >>

Teodor Tita scrie despre 2 feluri de ciocoism in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/iepuri-morti : << Acum vreo 25 de ani, PSD suferea de ciocoism. Era o formă primară de acumulare de bani și capital social care inducea în pesedist nevoia absolută de legitimitate. Și asta se obținea adesea prin semnalizare. Un simptom era folosirea girofarului. Orice nefericit ajuns în vreo funcție cît de cît relevantă putea cere și primi un astfel de dispozitiv pentru a obține prioritate pe drumurile patriei. De multe ori, cefele groase și importante erau însoțite de antemergători instruiți, plătiți și angajați de Poliția Română. […] La oameni de felul ăsta există un soi de estetică a sfidării și tentația copleșitoare a consumului ostentativ. Avioane private în loc de girofaruri, logo-uri vizibile, ceasuri care costă cît un apartament, apartamente care costă cît un cartier și mîncare și automobile prea rafinate pentru ca să le poată aprecia. Dar toate lucrurile astea trebuie văzute. Societatea ciocoilor trăiește din invidia altora. >>

Sever Voinescu are 3 cuvinte prin care descrie administratia si politica de azi in https://www.dilema.ro/tilc-show/merit-privilegiu-responsabilitate-dauna-totala : << Dar, indiferent ce se va întîmpla, problema rămîne. În România cel puțin, înlănțuirea merit – privilegii – responsabilitate este ruptă. Între merit și privilegii nu există nici o legătură, iar privilegiații sînt complet iresponsabili. Cum ar zice vecinii mei de cartier: din perspectiva asta, e daună totală. >>

Andrei Cornea analizeaza credinta liberala in https://www.dilema.ro/situatiunea/democratie-versus-retele : << Putem formula lucrurile și diferit: liberalii sînt sceptici, pesimiști chiar față de omul ca atare, dar sînt relativ optimiști în raport cu una dintre creațiile sale principale – instituția bine rodată și exersată în timp. Omul e slab și adesea coruptibil, dar instituția tradițională – (Justiție, alegeri, presă, federalism etc.) – poate să-l țină sub control și chiar să-l amelioreze parțial. E aici o contradicție, evident, între creator și creatură. Cumva poate deveni și fatală, în anumite condiții? Poate.  >>

Radu Naum discuta despre fotbal si politica in https://www.dilema.ro/tilc-show/harry-kane-e-fotbalist : << storia se răstoarnă peste noi ca o avalanșă, gata să ne îngroape. Mao n-a fost dictator, Stalin și Pol Pot nici atît, iar Hitler începe iar să rînjească de sub mustăcioară. Nu, ăștia n-au fost dictatori. Au fost criminali în serie. În serie mare. Nici unul nu a fost judecat. Cu toții au murit în patul lor sau de mîna lor. Acum se ridică din morminte și umblă pentru că nu le-am înfipt un țăruș în inimă. >>

Din dosarul Dilemei

Radu Uszkai scrie de contradictii in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/intemeierea-metafizicii-moravurilor-la-romani : << Dacă ne construim în continuare identitatea pe baza unei relații de alteritate, în care celălalt este europeanul sau occidentalul generic, spațiul românesc ne apare, la douăzeci de ani de la intrarea în UE, unul blocat într-o tranziție perpetuă. Sîntem prinși între Scila formalismului normativ de dragul normelor al Occidentului și Caribda descurcărelii autointeresate a Orientului. Regulile sînt bune pentru ceilalți, dar nu pentru noi. Succesul este, de cele mai multe ori, nu vreun semn al grației divine, așa cum îl vedeau adepții eticii protestante, ci semnul că cineva știe în primul rînd să se descurce. >>

Oana Serban are o discutie superba in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/ce-ne-a-dat-si-ce-ne-a-luat-orientul : << Orientul e o lume care îți dă cu Dumnezeu pe la nas, fără să vrei: nu e musai să fii credincios – dacă ești, un oarecare risc de fanatism există, din prea multă dragoste pentru tradiție –, dar vei fi cel puțin spiritual.[…]  E un cavaler al credinței excepțional – importînd aici, aproape supărător și nepermis, formularea lui Kierkegaard; poate fi un ortodox dedicat, ale cărui rădăcini latine i-au altoit gena balcanică și l-au făcut un vecin dezirabil la porțile oricărei țări (în fond, cine a trăit vreodată cu spaima în sîn că „vin românii”?);>>

Alexandra Iftode aminteste de Ivan Turbinca / Danila Prepeleac intr-o legenda irlandeza in https://www.dilema.ro/caleidoscopie/vrajitoare-dovleci-si-lilieci-o-legenda-si-o-confesiune : << Povestea lui Stingy Jack provine din folclorul irlandez și vorbește despre un bețiv viclean, descris uneori ca fiind fierar, care trăia din minciuni și înșelătorii. Într-o noapte, Jack l-a invitat pe Diavol să bea ceva împreună. >> Va las sa cititi pina la capat