Mi-au placut cugetarile lui Andrei Plesu din https://www.dilema.ro/situatiunea/note-stari-zile_4722 : <<

Tipica vanitate a intelectului – Dostoievski, Însemnări din subterană: „Aș fi fost întru totul de acord să arăt a ticălos, cu condiția să par, în același timp, foarte inteligent.“

>>

Nu stiu de ce , dar ma gindesc la definitia Mafiei via Sever Voinescu https://www.dilema.ro/tilc-show/ce-este-mafia : << „Acolo unde Mafia deține controlul, posturile din instituții tind să fie încredințate idioților” >>

Despre protestele din Franta scrie Horia Corches in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/franta-noastra : << Este lecția franceză care ne-ar folosi și nouă: nu orice realitate complicată trebuie redusă imediat la dușmanul nostru preferat. Uneori, înainte să știm cine e de vină, ar trebui să aflăm ce s-a întîmplat. >>

Din dosarul Dilemei

Antonio Momoc citeaza din Harari in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/de-la-atentie-la-intimitate-iluzia-apropierii-dintre-om-si-masina-inteligenta : << Concluzia lui Harari este că cel mai mare pericol nu e scenariul apocaliptic al dominației roboților superinteligenți, ci riscul ca relațiile copiilor și adolescenților cu AI să le creeze false așteptări cu privire la comportamentul „normal” al partenerelor sau partenerilor lor umani: dacă un copil petrece mai mult timp cu un agent AI decît cu părinții sau prietenii din grupul de vîrstă, modelul relațional – în care interlocutorul (bot-ul conversațional) nu te indispune, nu se plictisește și e mereu atent la nevoile tale – devine un standard de normalitate pentru relațiile umane ale utilizatorului, cu consecințe imprevizibile asupra abilității de a tolera imperfecțiunea inerentă relațiilor interumane. >>

Florenta Popescu Simion trece de la tarani la retele sociale in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/despre-intimitate-si-alti-demoni : << Într-o casă în care locuiau părinții, copiii (al căror număr era, în general, mare) și, de multe ori, bunicii, în general cei paterni, toate aceste generații împărțeau, în anotimpurile reci, același spațiu. Copiii puteau dormi pe cuptor, cei mai mici în singurul pat din cameră, împreună cu părinții, iar bătrînii pe lavițele plasate pe lîngă pereți ori în prelungirea cuptorului. Desigur că intimitatea sexuală a soților, în felul acesta, era ceva ce ținea mai degrabă de bunăvoința sau de somnul celorlalți. >>