Teodor Tita vede acelasi lucru in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/prizonieri-de-neputinta : <<

Ne e un pic mai clar azi decît în urmă cu două săptămîni cine sînt jucătorii și care e poziția lor de pe teren. Am să insist că e nevoie de un reset politic major care trebuie să meargă mult dincolo de o combinație posibilă de partide care să asigure guvernarea. Pare că ne îndreptăm spre el, însă nu ca o decizie rațională, negociată și pragmatică, ci într-o spirală a catastrofei a cărei energie nu e controlată de nimeni, dar alimentată de toți.

>>

Andrei Cornea conchide decis https://www.dilema.ro/situatiunea/imunitate-sau-insensibilitate : << Diavolul, s-a spus, se ascunde în detalii. Să adăugăm că tot el arareori vine în toată dimensiunea lui deodată; dimpotrivă, iubește insinuarea treptată, în doze mici, chiar amestecate cu ceva bine. Aliații lui sînt uzura, rutina și plictisul. Dar la capătul drumului, dacă nu știm să ne oprim la timp, ne așteaptă, neînduplecat, infernul. >>

Codrin Liviu Cutitaru incearca sa raspunda la o intrebare existentiala in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/importanta-asezarii-in-perspectiva : << tentația mea a fost să traduc propoziția ceva mai literal și să-i atașez de aceea o mult mai mare greutate semantică. Adică: „Pe tine cum te-a tratat viața, omule?”. >>

George Papaconstantinou si Jean Pisani-Ferry scriu despre desteptarea tirzie in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/lumea-dupa-trump : << Liderii europeni au înțeles de mult timp că ordinea globală se fragmentează, dar au continuat să se comporte de parcă sistemul ancorat în SUA ar dăinui la nesfîrșit. În acest sens, al doilea mandat al lui Trump a fost o trezire brutală. >>

Stela Giurgeanu scrie un articol despre lectura in https://www.dilema.ro/la-fata-timpului/stim-sa-citim-dar-mai-stim-cum-sa-citim : << Thomas Nehrlich observă că lectura digitală, bazată pe scroll, afectează profund modul în care asimilăm informația: „Asimilăm mai puțin precis și mai puțin durabil decît atunci cînd citim pe hîrtie”. Această diferență nu ține doar de suport, ci de atenție. Cartea tipărită impune o anumită disciplină a privirii, în timp ce ecranul încurajează fragmentarea. Astfel, lectura devine mai degrabă un act de consum decît unul de construcție. Nu mai „intrăm” în text, ci îl traversăm. Nu mai dialogăm cu el, ci îl folosim. Această transformare este subtilă, dar are consecințe profunde. Pentru că, în lipsa unei relații active cu textul, înțelegerea devine superficială, iar memoria – fragilă. >>

Sorin Costreie are un fundament economic pentru educatie in https://www.dilema.ro/la-fata-timpului/talantul-ingropat-al-educatiei-romanesti : << Într-un studiu realizat în 2021 de către World Vision România, în parteneriat cu Deloitte, se evidențiază impactul economic major al educației asupra bugetului de stat. Pe scurt, pentru fiecare leu pe care statul român îl investește într-un ciclu complet de educație (de la nivel preșcolar la postuniversitar) se generează opt lei sub formă de venit la buget din taxe, impozite, contribuții etc. Ce altă investiție sau afacere are profit de 700%? Da, acest profit apare după cicluri de 25-30 de ani, dar merită. >>

Un articol impresionant despre lumea bacteriilor produce Laura Carmen Cutitaru – cititi-l neaparat ! https://www.dilema.ro/caleidoscopie/un-limbaj-aproape-perfect 

Din dosarul Dilemei despre Plictiseala

Constantin Vica scrie in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/untitled-42 : << Plictisul mare, fecund și generos în forța lui nihilistă, a fost înlocuit de plictisul scurt și ușor de depășit, ca o țintă de management. După cîteva minute de citit știri te plictisești – e aceeași melodramă ieftină dată de colapsul social, politic și economic care crește, crește, crește cuprinzîndu-ne pe toți, fie că avem sau nu butoane nucleare în genți sau ghiozdane. Plictiseala se instalează și după ce te-ai apucat să joci cel mai așteptat joc video al decadei. Și cum să nu te plictisești tot citind sau recitind clasicii și modernii, Kant sau Kafka, să zicem, cînd știi că nici ei nu au putut vedea mai departe de veacul lor, nici ei nu au găsit răspunsurile definitive, chiar dacă fiecare a lăsat o arhitectonică a salvării, respectiv disperării de nu vom avea destule vieți să le dejucăm. Apoi urmează momentele de plictis din repetiția vieții cotidiene, același metrou sau troleu, aceleași meme și stickere care inundă ecranele, dezbateri despre trecut, prezent și viitor în care există un singur numitor – căscatul –, planurile pe care le tot faci, banii pe care îi tot numeri, cu fiecare zi în pierdere, plictisul unei vieți a omului din clasa medie pe care doar Inteligența Artificială îl mai poate ajuta. Dar și acolo, după trei răspunsuri bune și-o idee nouă (apărută din arta predicției combinatorii), bate un vînt de déjà-vu și se simte-o cumințenie culturală, de elev premiant-tocilar care nu s-a jucat pe-afară, că tot ce poți să faci e să accepți că mediile sintetice sfîrșesc la fel: în plictiseală. >>

Bogdan Popescu scrie o reteta in  https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/plictiseala-din-creier-plictiseala-din-trup : << Așa că plictiseala poate avea și efecte benefice, poate duce la „o foame de a face lucruri, de a crea”, pe care nu am fi avut-o altfel. Mai ales în vremurile pe care le trăim acum, cu o explozie informațională nemaiîntîlnită și cu acces ușor la foarte multe și diferite activități online, eu – ca neurolog – aș recomanda o porție săptămînală de plictiseală – aceasta ar stimula cheful de a face ceva. Să ne plictisim deci din cînd în cînd, mulți dintre noi am uitat cum este! >>

Zenobia Niculita are un articol impresionant despre https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/la-ce-e-buna-plictiseala : << Un studiu publicat în 2023 în Scientific Reports a arătat că simpla prezență a telefonului pe masă, chiar neutilizat, consumă resurse cognitive: creierul alocă energie pentru a rezista tentației. Ecranele nu ne ocupă doar timpul în care le folosim, ci ne parazitează și timpul în care nu le folosim. >>