Valeriu Stoica scrie despre sacrificiile necesare in https://www.dilema.ro/tilc-show/dorinta-de-nemurire-a-dictatorilor : << Arhitectura instituțională a democrației constituționale nu este însă perpetuum mobile, nu funcționează fără energie exterioară. Fără cetățeni și guvernanți care împărtășesc valorile și principiile acestui regim politic, fără o strategie formativă în spiritul acestor valori și principii, fără spirit critic și discernămînt electiv, instituțiile democratice funcționează în gol, iar forța lor de atracție se diminuează treptat. Pe măsură ce actorii politici cei mai importanți ai jocului politic, cetățenii, își pierd încrederea în democrația constituțională, se lărgește spațiul de manevră și de ascensiune al demagogilor și populiștilor, interesați mai întîi de putere, apoi de nemurire. >>
Andrei Cornea argumenteaza ca lumea imbatrineste https://www.dilema.ro/situatiunea/mundus-senescit : << Dar poate că mai este ceva important de notat aici: cunoașterea fundamentală, care stă la baza tehnologiilor, a rămas, în domeniile esențiale, cam la nivelul atins la jumătatea secolului XX. N-am trecut mult mai departe cu cunoașterea fundamentală (și mai ales la un nivel cu adevărat mai profund) decît erau monștrii sacri ai fizicii moderne – Einstein, Bohr, Heisenberg, Schrödinger, Pauli, Feynman și încă cîțiva. Nu s-a reușit integrarea teoriei gravitației și fizica cuantică (teoria generalizată a cîmpurilor pe care o visa Stephen Hawking sau „teoria despre Tot”), teoria „corzilor” a rămas o ipoteză, problema materiei „negre” a rămas nerezolvată, ca și cea a energiei „negre” – adică a cauzei care produce accelerarea expansiunii Universului. Încă nu știm de ce a apărut viața pe Pămînt și, în consecință, nu știm dacă viața e un fenomen emergent curent în Univers sau o imensă excepție, și cu atît mai mult viața inteligentă. Dacă ar fi să vorbim în termenii lui Thomas S. Kuhn, avem foarte multă „știință normală”, cu enorm de multe perfecționări, dar pare să ne lipsească „știința revoluționară”. >>
Un record negativ in articolul Stelei Giurgeanu , https://www.dilema.ro/la-fata-timpului/2025-anul-record-al-razboaielor-dupa-1946 : << anul 2025 a fost al treilea cel mai sîngeros de la sfîrșitul Războiului Rece și anul record al războaielor după 1946 >>
Si citesc exasperare in articolul lung al Dianei Nicolescu https://www.dilema.ro/caleidoscopie/zhuangzi-era-de-fapt-un-fluture-nebun-de-legat : << Și, pentru cei religioși, poate că ar fi momentul să fiți puțin mai buni și în practică, nu doar în teorie; altfel, țineți post și vă rugați degeaba dacă nu sînteți în stare să oferiți măcar un strop de bunătate concretă celor din jur.>>
Din dosarul Dilemei
George Cristian Ioan scrie despre judecata nu dupa intentie, ci dupa rezultate in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/mintea-noastra-care-ne-judeca : << E vorba despre un studiu realizat pe 167 de judecători federali americani, deci oameni cu statut moral destul de înalt și cu mare experiență în a judeca. Acestora li s-a arătat că în urma unei percheziţii au fost găsite probe relevante și li s-a cerut să evalueze dacă percheziția a fost legală sau nu. Aproape toți au constatat că percheziţia era legală. Cînd au cunoscut că în urma percheziţiei nu au fost găsite probe relevante în cauză, aproape toţi au considerat că percheziţia era nelegală şi că nu era un temei pentru efectuarea ei. Aici vedem felul în care este afectată decizia unui judecător federal american. >>
Radu Vancu citeaza din Mitterand despre cazul creatorului de arta culpabil politic in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/problematica-este-celebrarea-nationala : << Și, ca să precizez discuţia, cred că e exact cum a spus Frédéric Mitterrand despre Céline. E liber la editat, publicat, predat, iubit, nu te împiedică nimeni să iubeşti poezia lui Goga sau proza lui Sadoveanu, să scrii despre ea, să o predai la şcoală, să o discuţi cu elevii şi aşa mai departe. Asta trebuie să se petreacă în libertate deplină. Problematică este celebrarea naţională. Aici, într-adevăr, e discuţia de purtat >>