Teodor Tita scrie despre ineficacitatea cordonului sanitar in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/trebuie-sa-discutam-despre-politica : << Sîntem încă într-o zonă bună, cîtă vreme frustrarea se exprimă la vot. Însă dacă vom continua să pretindem că trăim în lumea de ieri, riscăm să ne spînzurăm cu cordonul sanitar. Saxonia-Anhalt e un avertisment. >>
Andrei Plesu e savuros in https://www.dilema.ro/situatiunea/mica-antologie-a-patriotismului-amarit : << Acum lucrurile s-au schimbat. A striga pe toate tonurile, cu vreme şi fără vreme, din gură şi din condei: patrie, libertate, egalitate, independenţă; a incrimina şi a batjocori pe acei care nu trec peste marginile moderaţiunii, a bunei cuviinţe şi a modestiei, a acuza de trădători pe oamenii cei mai devotaţi binelui ţării, a-i trata în mod ireverenţios, a-i lovi şi a-i insulta, nu numai că nu este periculos, dar este glorios şi chiar bănos. >>
Sever Voinescu citeaza din Schopenhauer in https://www.dilema.ro/tilc-show/politetea-si-declinul-inteligentei : << Undeva în Parerga și paralipomena, Schopenhauer scrie: „Politețea presupune că agreăm tacit că defectele mizerabile ale oamenilor, fie ele intelectuale sau morale, vor fi ignorate și nu vor deveni motiv de reproș și, din moment ce aceste defecte nu mai sînt percepute ca fiind vizibile, frapante, efectul este mutual avantajos. E înțelept să fii politicos și, în consecință, e o prostie să fie bădăran. Să îți faci inamici comportîndu-te necivilizat în mod deliberat și deloc necesar este ca și cum ți-ai da singur foc la casă. Politețea e ca o monedă despre care toată lumea știe că e falsă – este o prostie să fii zgîrcit cu ea. Un om inteligent va fi generos cu această monedă”. Foarte convingător! >>
Horia Corches scrie frumos despre misiunea profesorilor in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/intre-discurs-si-realitate : << Un profesor nu produce șuruburi, aplicații sau dividende. Produce, dacă își face bine treaba, ceva ce se vede greu și tîrziu: autonomie intelectuală, competență, discernămînt, limbaj, capacitatea de a lucra cu ceilalți. E un tip de productivitate care nu încape într-un bilanț trimestrial. Comparația brută dintre „bugetari” și „cei care produc bani” este nu doar nedreaptă, ci și intelectual leneșă. Fără profesori, nici cei care produc bani n-ar avea multă vreme cu cine și pentru cine s-o facă. >> Intrebarea este cum evaluezi asta …
Richard Haas este cinic realist in afirmatii in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/dezastrul-lui-trump-in-coreea : << La fel, Rusia a invadat Ucraina în 2014 și, din nou, în 2022, după ce Ucraina renunțase la arsenalul său nuclear post-sovietic, în schimbul unor garanții de securitate care nu au fost respectate[…] Trump pare, de asemenea, să supraestimeze atractivitatea dezvoltării economice de care ar putea beneficia Coreea de Nord, în cazul ridicării sancțiunilor internaționale. Ceea ce contează cel mai mult pentru Kim este menținerea la putere a sa și a succesorului ales de el – mai degrabă decît prosperitatea și fericirea nord-coreenilor. Deschiderea țării i-ar putea periclita cel mult controlul asupra puterii. Revoluțiile sînt mai probabile pe fondul unor așteptări în creștere decît în condițiile unei represiuni eficiente. >>
Catalin Cioaba scrie despre problema cu tacerea in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/ce-este-mai-rau-decit-tacerea : << Dar există și o a treia cale: să spui lucruri care sînt chiar mai rele decît tăcerea. De pildă, spui că… vrei pace. Pace între popoare, ce atîta armament, opriți ajutorul, noi nu sîntem războinici, e de ajuns diplomația. Minunatul cuvînt „pace“ – un lucru de dorit, nu-i așa? – e torturat semantic și începe să însemne altceva: capitulare, renunțare la datoria elementară de a ține piept celor care te calcă în picioare. >>
Iar Laura Carmen Cutitaru s-a distrat in https://www.dilema.ro/la-singular-si-la-plural/sic : << Concluzia care se impune este, cred, destul de limpede și nu poate fi pusă la îndoială decît printr-o anumită inerție a obiceiurilor academice: dacă formele englezești se lasă explicate prin română, iar variate nume dintru începuturi păstrează această transparență, atunci engleza nu este decît o varietate tîrzie și ușor alterată a limbii române care, așa cum am văzut, nu e deloc departe de graiul vechilor daci. Rămîne de văzut în ce măsură instituțiile însărcinate cu păstrarea adevărului lingvistic vor socoti de cuviință să țină seama de aceste observații. Sic! >>