Dilema veche si Coloana sonoră a vieţii noastre

Andrei Plesu e impresionant in “Note, stări, zile” : << aveam să descopăr corpul de căldură al civilizaţiilor. Să deosebesc între soarele grec, soarele roman şi soarele extrem-oriental. Cel dintîi e preponderent lumină. Cel din urmă e preponderent foc. Căldura Greciei e căldura pietrei încinse, incandescenţă minerală, aer sec, iradiant şi fierbinte. Căldura asiatică e vegetal-umidă, uterină, aer saturat de vapori. Te mişti ca prin massa de aburi de deasupra unei supe cosmice. Mişcările sînt încetinite, corpurile îşi pierd conturul, stau să se topească, să treacă în altă stare de agregare. În Grecia, corpul tinde, dimpotrivă, să se transforme în statuie. Lumina uscată decupează riguros formele, consolidează şi fixează volumele, le defineşte. >>

Mircea Vasilescu ia nota de “ Graniţele politicienilor ” : << Şi mai ales după ce cîţiva lideri importanţi de centru-dreapta (Angela Merkel, David Cameron, Nicolas Sarkozy) au declarat că „multiculturalismul a murit“. Mai degrabă a eşuat încercarea statelor naţionale de a găsi şi aplica politicile potrivite cu noua realitate a fluxurilor migratorii (mai ales a celor ilegale). Globalizarea îi face pe oameni să-şi caute o viaţă mai bună în alte părţi ale planetei – şi asta se întîmplă în proporţii de masă. Invers, patronii din lumea occidentală migrează cu fabricile lor cu tot exact în ţările furnizoare de imigranţi şi sînt rău văzuţi pentru asta, ba chiar se caută soluţii legislative pentru a-i forţa să rămînă în ţările lor. Sarkozy e un promotor al unor asemenea soluţii. Totuşi, partea bună a acestui „cancer al delocalizării“ este că, ducîndu-se cu fabrici cu tot în Asia, Maghreb ori America Latină, patronii împiedică venirea în Franţa (şi în Occident în general) a mii şi mii de imigranţi potenţiali>>

OVidiu Nahoi se intreaba daca ne Putem rupe blestemul bogăţiilor naturale? : <<

Pînă la urmă, totul depinde de calitatea liderilor şi de gradul de dezvoltare a democraţiei. Naţiunile cu democraţii puternice pot folosi inteligent resursele. Acolo unde nu există democraţii funcţionale, bogăţiile naturale pot să crească elite politice bolnave de putere şi profund corupte.

Noi ce vom face? Vom constitui un fond suveran, care să contribuie la bunăstarea tuturor, precum Norvegia? Vom vedea cum ni se scurge bogăţia printre degete, ca Nigeria? Sau ne vom mulţumi cu puţin, lăsînd grosul în mîinile unei hiperclase corupte?

>>

Cred ca e pentru prima oara cind nu sunt de acord cu Maria Iordanescu ( Pedeapsa cu moartea, pe înţelesul copiilor ) : << Lecţia despre normalitate, pentru copiii noştri, ar trebui să înceapă de la lucruri simple: într-o ţară normală, accesul civililor la arme ar trebui să fie interzis >>. Ba dimpotriva : ar trebui nici sa nu fie permis, ci obisnuit! Altfel, doar o elita si infractorii o sa aiba succes !

Cristian Ghinea scrie in De ce iubesc capitalismul? despre zborurile cu avionul: << Mă uit la feţele oamenilor cînd zbor cu Tarom şi cînd zbor cu Blue Air sau cu Wizz Air (apropo, ungurii tocmai au declarat falimentul Malev, în timp ce compania low cost ungurească Wizz Air se extinde permanent). La Tarom – bilete foarte scumpe, avioane jumătate goale şi lume bună (oficiali, afacerişti). La celelalte – bilete ieftine, avioane pline, lume necăjită, muncitori spre Italia şi Spania mai ales. Într-o lume normală, cei care zboară cu Tarom ar trebui să-i subvenţioneze pe cei care zboară cu Blue Air, nu? Ei bine, e invers: amărîţii consumatori de low cost subvenţionează din impozitele lor compania falimentară Tarom, ca să zboare fundurile oficialilor şi afaceriştilor.  […] Deci, statul plăteşte subvenţii la companiile naţionale pentru ca publicul de elită al acestora să nu-şi mişte fundul decît ziua spre aeroport. Amărîţii de la low cost-uri se pot trezi în miezul nopţii, ei nu sînt de interes strategic. Industria asta arată cel mai monstruos chip al feudalismului de stat. Este unul dintre acele cazuri în care capitalismul ţine cu săracii, în care capitalismul democratizează accesul la resurse (zbor), în care capitalismul ar lua de la bogaţi ca să dea la săraci, dacă nu i s-ar opune cabala birocraţi-industrie strategică. >>

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *