Teodor Tita pune punctul pe I in https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/pe-ce-lume-traim/petrolul-ungurii-si-europa-637212.html : << Între Kremlin și capitalele europene se joacă de ceva vreme un soi de joc bizar al așteptării. Fiecare dintre combatanți speră că celălalt va ceda din cauza extenuării. Între ei stă Ucraina, unde se moare în toate modurile pe care ni le putem închipui și încă vreo cîteva despre care o să aflăm, probabil, de la viitoare tribunale internaționale. >>
Mi-a placut Andrei Cornea care afirma ca nimeni nu-i profet in tara lui https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/situatiunea/cine-a-excomunicat-cultura-rusa-637208.html : << Cine l-a exilat pe Turgheniev, cine l-a deportat în Siberia pe Dostoievski? Cine l-a ținut în închisoare pe Cernîșevski? Statul rus, nu Occidentul. Cine l-a excomunicat pe Tolstoi? Biserica rusă pravoslavnică, susținută de statul rus. Cine i-a persecutat pe Bulgakov, pe Ahmatova, pe Pasternak? Cine l-a exilat pe Soljenițîn? Cine a forțat înjosirea unui Șostakovici? >>
Constantin Rudnitchi enumera https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/pe-ce-lume-traim/butoaiele-cu-pulbere-din-economie-637199.html
Citez din Bogdan Voicu , https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/saracia-gindirii-637153.html : << Descoperim dintr-o dată că aproape jumătate dintre elevi sînt „iliterați”. […]Lucrurile au devenit evidente cînd, în 2018, venitul anual net în gospodăriile din vestita regiune București-Ilfov l-a depășit (și) pe cel din regiunea Île-de-France, o anonimă regiune franceză, cea mai bogată din țara asta plină de algerieni, și care include minusculul oraș Paris. Evident, și aici datele sînt greșite, că doar Île-de-France include și suburbiile, și doar noi, bucureștenii, nu ne comparăm așa cu orice țăran de franțuz… >> . Si daca zice cineva de comunism, pe vremea mea , in clasa a 9-a , la liceul I.L. Caragiale, s-a intrat la T cu 1 si ceva…
Cosima Rughinis scrie un articol mistocar- serios – citez din cel serios – https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/cei-mai-saraci-bogati-cei-mai-fraieri-smecheri-637143.html : << Confortul, dorința de înavuțire și teama de sărăcire ne împing să devenim complici, de la mic la mare, cu elitele capitalului care ne promit un viitor luminos și o creștere accelerată nesfîrșită. „Oricine crede că o creștere exponențială poate dura la infinit într-o lume cu resurse finite e fie nebun, fie economist”, observa economistul Kenneth E. Boulding. Dar cine nu-și ia din plăcintă cît mai mult și cît mai repede e fraier. Cine-și ia partea leului e șmecher. Logica e simplă. Dacă nu ești prădător ești pradă. >> . Si totusi tehnologia incearca …
Rostas Peter Istavan citeaza din Cristian Petru Balan despre imnurile nationale in https://dilemaveche.ro/sectiune/caleidoscopie/imnurile-noastre-toate-637172.html : << Majoritatea textelor (peste 20) abundă de trimiteri la luptă, dușmănie, jertfă, ori conțin chiar imbolduri directe la o atitudine dîrză, militantă, agresivă, un patriotism fervent și ultrazgomotos, cu luptători îmbrăcați în armură (Danemarca), batalioane îndemnate la asalt (Franța), sîngele dăruit (Belgia), țară tăbăcită în lupte (Austria), îngrozitul tăiș al sabiei (Grecia + Cipru), dușmani împrăștiați (Marea Britanie), o tărie ce zădărnicește orice sfidare (Cehia), lupta pentru patrie pe pămînt și pe mare (Portugalia), protecție divină de jugul străin și amenințări (Luxemburg), dragostea de țară care întărește brațul (Lituania), gata de moarte (Italia), tirania alungată (Olanda)… Chiar și titlul de Cîntecul soldaților (Irlanda) implică o autodefinire ca națiune (și societate?) în opoziție cu un competitor sau cu forțe ostile nedeterminate, dar despre care cei ce îl cîntă în momente festive ori doar înainte de închiderea unei cîrciumi știu prea bine la cine se referă exact. Textele imnurilor român și maghiar iarăși abundă de un dramatism și de o încrîncenare la cote destul de ridicate. Germania, Finlanda, Estonia și Suedia reprezintă în acest context adevărate insule de solemnitate senină… Iar vecinii noștri extracomunitari se aliniază și ei la trend-ul dominant: unitatea, pentru sîrbi, apare ca un antidot împotriva satanei, în cazul ucrainenilor avem de-a face cu pasajul „Vor pieri dușmănașii noștri, / Ca și roua la soare”. >>
Petre M Iancu ma face sa vreau din nou sa citesc biografia lui Sebastian – cititi https://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:bWuKKSYlzDQJ:https://dilemaveche.ro/sectiune/la-fata-timpului/mihail-sebastian-tradari-si-accidentari-637165.html+&cd=1&hl=en&ct=clnk&gl=ro