Dilema veche si fructul oprit

Nu cred ca exista citat din Osaca Wilde pe care sa nu il apreciez:

“Singurul lucru căruia nu-i pot rezista este tentaţia.” – OSCAR WILDE

Andrei Plesu are dreptate in articolul “Cîteva reguli de bună purtare” , dar, din pacate, emisiunea lui cu Liiceanu a iesit …Ce sa zic –poate inca nu e timpul ?

Toata lumea insista pe interventia statului “Joaca s-a terminat, începe criza” :

“Statul nu mai este problema, cum spunea Ronald Reagan, ci este ultima soluţie. ”

Nu sunt de acortd chiar intru totul –mai ales daca statul baga banii cu toptanul in lucruri nerentabile ca sa le tina la suprafata(vezi bancile)

Iar de la Lucian Mindruta as vrea sa stiu,in urma articolului Scapă cine poate (cumpără), ce vrea sa cumpere ?Mincare?

Din Voluptatea nesupunerii :

“La noi se muşcă aşadar nu doar din acele fructe oprite scrise, ci se extermină bunul-simţ, atît în sensul românesc de “cei şapte ani de acasă”, cît şi în acel intraductibil sens britanic: “common sense”.”

E normal – asa fac si copiii – dar exista parintii( autoritatea) care ii invata “cei 7 ani de acasa” ….

Bogdan Voicu se intreaba (retoric, cred eu) in Ascensorul către neant :

“Nu cumva respectarea frecventă a regulilor formale este mai degrabă apanajul naivilor?”

Ma gindeam la proverbul acela (chinezesc ? ) care spunea:

“Legea e un zid – pe sub care se strecoara soarecii, deasupra sar leii si se impiedica doar boii”…

Despre Banii nu pot cumpăra încrederea

“Mai mult de 170 de economişti au trimis în septembrie Congresului o scrisoare în care spuneau că planul trebuie respins pentru că este incorect, ambiguu şi slăbeşte economia pe termen lung. Incorect pentru că investitorii care riscaseră cel mai mult nu ar fi suportat şi costurile acestor riscuri, transferate către contribuabili. Ambiguu pentru că nu era clar unde anume trebuie aruncaţi banii publici. Defectuos pe termen lung pentru că în loc ca această criză să fie prilejul pentru curăţirea economiei de investiţii proaste, acestea ar fi urmat să fie ascunse sub preş. Apelul a fost ignorat, cei doi candidaţi la preşedinţie au rugat şi ei Congresul să aprobe planul. Totul sub sloganul: “să facem ceva, orice!”.”

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *