Constantin Rudnitchi nu e foarte optimist in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/un-cocktail-exploziv-stagnare-economica-si-cresteri-de-taxe : << România traversează, însă, un paradox. Politicienii neagă cu vehemență că vor crește taxele sau impozitele anul viitor, în timp ce antreprenorii cred exact contrariul, și anume că viitorul guvern va fi obligat să mărească fiscalitatea. Marea problemă este că ritmul creșterii economice autohtone s-a redus drastic, iar o creștere de taxe sau impozite va îngreuna mai mult situația companiilor și implicit a economiei. >>

Andrei Plesu scrie despre intrebari si raspunsuri in https://www.dilema.ro/situatiunea/hai-mai-bine-sa-ti-spun-o-poveste : <<

Dar sînt cel puţin trei feluri de a suspenda o întrebare:

A) încetezi să o mai pui, fiindcă de fapt nu vrei să afli răspunsul (Max Frisch: „Noi nu vrem nici un fel de răspuns, vrem doar să uităm întrebarea“):

B) îi răspunzi (cînd se poate) „ştiinţific“ şi, procedînd astfel, o anulezi ca întrebare. (Omul de ştiinţă „rezolvă“ întrebarea, o transformă în „problemă“ soluţionată şi, ca atare, pusă deoparte, „clasată“. Cînd ştii răspunsul şi îl poţi formula limpede, întrebarea devine caducă. Nu mai ai motive să prelungeşti indefinit reflecţia asupra ei);

C) cufunzi întrebarea în „mările calde ale vieţii“, o complici, refuzi monotonia răspunsului gata făcut. Nu propui un răspuns geometric, ci o analogie, o metaforă, un „ocoliş“ transfigurator. Pentru întrebările „ruseşti“ e cea mai adecvată soluţie. Singura, în loc să spui, savant: „Uite cum stau lucrurile!“, spui: „Hai mai bine să-ţi spun o poveste“. Întrebările „mari“ sînt, de regulă, lotul religiilor. Şi „poveştile“ la fel. Patericul (colecţie de pilde şi apoftegme ale Părinţilor deşertului), istorioarele şi koan-urile zen, snoavele hasidice sînt, toate, încercări de a reacţiona adecvat şi edificator faţă de întrebările fără răspuns garantat şi greu sistematizabile după tabieturile raţiunii curente. Sînt modalităţi de a trăi cu lipsa răspunsului univoc, indicaţii de parcurs, auxilii ale căii, mai mult decît definiţii ale capătului de drum. Mesajul lor nu e niciodată direct previzibil: hermeneutica lor se vrea – şi este – infinită. Nu astîmpără interogaţia, ci o întreţin, amplificînd-o prin surpriză, paradox şi mister.

>>

Andrei Cornea detaliaza cele 3 stadii crescatoare ale urii in https://www. dilema.ro/situatiunea/trei-stadii-ale-urii – va invit sa le cititi.

Sever Voinescu e furios pe o decizie proasta- si are dreptate – cititi https://www.dilema.ro/tilc-show/o-umilinta-neconstitutionala .

Katharina Pistor scrie despre procesul Google in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/to-google-or-not-to-google : <<

Dar nu trebuie să ne fie milă de aceste alte companii. Adevăratele victime sînt utilizatorii de Internet. Cu cît Google își extinde mai mult controlul asupra Internetului, cu atît mai puține motive are să inoveze, iar grija față de utilizatorii finali e înlocuită de preocuparea pentru agenții de publicitate. Biblioteca Internetului nu este un depozit public, ci mai degrabă o întreprindere privată în căutare de profit, care plătește sume frumușele companiilor de pe orbita Google. Utilizatorii de Internet pot crede că sînt capabili să caute fapte și adevăruri ca nici o altă generație anterioară, dar ei nu au nici un cuvînt de spus în acest joc și nu pot decît să accepte ceea ce primesc sau, în lipsa unei alternative, să renunțe.

A fost nevoie de un proces intentat de Departamentul de Justiție al SUA pentru a contesta monopolul Google – și încă nu știm cum ar putea fi înlocuit. Sperăm într-un final mai bun decît cel pe care Shakespeare îl găsește pentru Hamlet, ale cărui ultime cuvinte sînt: „Restul este tăcere”.

>>

Din Dilema ( si de la Valentina Covaci ) aflu despre https://www.dilema.ro/din-polul-plus/statul-suveran-al-ordinului-bektashi-si-mirajul-tolerantei-religioase : << În discursul său, Edi Rama a anunțat de la tribuna ONU înființarea unui nou microstat, Statul Ordinului Suveran al Ordinului Bektashi, conceput ca „un nou centru de moderație, toleranță și coexistență pașnică”. >>