Despre ce se intimpla cu bancile in Romania scrie Constantin Rudnitchi https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/cit-de-putin-crediteaza-bancile-si-de-ce : << Nu în ultimul rînd, băncile au un debușeu simplu și eficient de plasare a lichidității, și anume titlurile de stat. Este ușor pentru bănci să împrumute statul, sînt mai puține riscuri decît în economie, iar dobînzile plătite de stat sînt la un nivel eficient pentru bănci. >>

Am suris la poanta lui Andrei Plesu din https://www.dilema.ro/situatiunea/patria-si-mapamondul 

Andrei Cornea e increzator ca ne vom distruge singuri in https://www.dilema.ro/situatiunea/cum-ne-va-ucide-ai : << În tot cazul, ca să ne anihileze, nu e deloc nevoie ca AI să recurgă la cine știe ce scenariu apocaliptic din thrillere – atacuri nocturne cu lasere, declanșarea de pandemii, distrugerea surselor de apă și hrană etc. Cel mai simplu, dar și mai inteligent (în acest fel s-ar și dovedi că este la nivelul reputației sale) ar fi să lase lucrurile să continue în felul de pînă acum: în curînd nu vom mai fi buni de nimic. >>

Sever Voinesc mediteaza la menirea scolii in umbra lui Kant https://www.dilema.ro/tilc-show/un-gind-pentru-invatamintul-romanesc : << Îmi amintesc o remarcă făcută de Kant în Tratatul de pedagogie: dacă pregătești copiii și tinerii pentru lumea în care trăim, să nu te aștepți să o schimbe; scopul esențial al educației este să pregătești copiii și tinerii pentru o lume ideală, zice filozoful, sau măcar mai bună – pentru o altfel de lume pe care să o cunoască deja înainte de a o înfăptui, precizez eu, sper, mai realist >>

Cristina Stefan incearca citeva solutii in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/cum-indemnam-copiii-mai-mult-spre-lumea-offline  : <<

Dacă alternativa offline e doar „stai în camera ta și citește”, iar cea online înseamnă sute de prieteni, clipuri atractive, glume și recompense imediate, competiția e pierdută din start.

Dacă interzicem TikTok-ul, trebuie să existe un teren de fotbal. Dacă blocăm Instagram-ul la ora 22, trebuie să existe un grup de prieteni care se întîlnesc în parc a doua zi. Iar dacă vrem ca adolescenții să nu mai caute permanent validare online, trebuie să le oferim suficiente situații în care să fie înțeleși și apreciați în lumea reală.

>>

Codrin Liviu Cutitaru pare sa rememoreze proverbul romanesc “ rau cu rau, dar mai rau fara rau” in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/cavalerii-apocalipsei : << De aceea, revenind, întreb: e mai bine sau nu ca Bufonul cu grimase scaraoțchice să fie înlocuit de însuși Scaraoțchi cu alură de bufon? Fie și copleșiți de tristețea decadentismului contemporan, va trebui să răspundem, cu siguranță, nu. Bizar, admit. >>

Javier Solana pare sa faca o cauzalitate unde e posibil doar sa fi fost o corelatie in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/cum-a-zguduit-911-ordinea-mondiala insa concluzia pare corecta <<

Lumea ar fi putut lua o altă turnură după 11 septembrie 2001. În schimb, marile puteri au rămas captive unei concepții excesiv de înguste asupra securității și puterii. Statele Unite s-au închis în sine și au îmbrățișat principiul legii celui mai puternic; Rusia, marginalizată și slăbită, a devenit o putere beligerantă revizionistă; iar China și-a transformat modelul economic într-un instrument de putere pe care Occidentul nu știe cum să-l contracareze.

Pentru Europa, aceste evoluții au evidențiat foarte clar un lucru: nu ne mai putem baza pe protecția americană. Europa trebuie să-și construiască o forță militară proprie credibilă pentru a contracara Rusia și trebuie să elaboreze instrumente pentru a-și proteja economia de dirijismul chinez. Rămîne de văzut dacă Europa va urma în cele din urmă această cale.

  >>

Din Dosarul Dilemei

Sabina Yamamoto scrie despre sarmale in Japonia https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/geografia-gustului : << Îmi amintesc cum am făcut primele mele sarmale într-un colț de Japonie, în ajunul Crăciunului. Nu mai gătisem niciodată, iar frunzele de varză, doar pe jumătate murate, nu semănau prea mult cu cele de acasă. În jurul mesei, cîțiva japonezi mă ajutau să le împachetez. Le așezau cu o precizie aproape ceremonială, ca și cum ar fi împăturit nu doar o frunză, ci o fărîmă dintr-o țară pe care nu o cunoșteau. Gustul a fost diferit. >> As zice ca ar fi trebuit in frunza de  vita

Destul de lung dar cuprinzator articolul Adrianei Soholodeanu https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/despre-ideologii-ale-gustului << într-o viață profesională anterioară, ca proprietar de cofetărie, am învățat că noutățile primesc like-uri, iar amandinele comenzi >>

O sa incerc sa citesc cartea aceasta , doar pentru ca poanta e pe gustul meu ( citire la de Ileana Achim) https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/prefer-sec : << Prefer sec. Apreciez umorul sec, care nu este un gust propriu-zis, ci mai degrabă un condiment. Dă savoare unei teme fade și face minuni într-un text deja sclipitor. Așa se face că a ajuns la masa mea autorul neerlandez Toon Tellegen (altfel, un respectabil medic de familie). Îmi place mult fabula damanului dintr-una din cărțile sale de povești (oarecum) terapeutice. În fiecare seară, cînd apune soarele, damanul se urcă pe un delușor și strigă: „Să nu apui! Să nu îndrăznești! Te rog să încetezi! Te avertizez!”. Fabula ni-l arată pe daman perpelindu-se zilnic la apusul implacabil al soarelui și se încheie sec, fără explicații sau învățăminte. Ce mai e și asta? – îți vine să zici, ca adult pregătit să afli lecția finală, poate chiar certînd în minte autorul, precum ceartă damanul soarele. Ce să fie? – zic eu, ca editor. O masă perfectă cu vin sec. Gustați? >>

Irina Lupu scrie despre ktisch-ul bun in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/kitsch-cu-valoare-sentimentala : <<  . Îmi beau cafeaua de dimineață din ceșcuțe cumpărate de acolo. Pe cea de la Chascona e desenat un soare, pe Sebastiana un cal, desenele sînt albastre. Nu sînt cele mai frumoase obiecte, sînt lucrate chiar puțin grosolan, dar îmi amintesc de niște momente în care puțin kitsch mi-a făcut viața mai frumoasă. >> . Dar sunt curios daca se poate aprecia si kitschul de pa persoane mai putin celebre …

O sa gust Umplata, desi Tudor Vladescu m-a lasat cu impresia ca exista o universalitate in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/umplata-de-pe-lumea-asta : << La începutul secolului al XVIII-lea, Oltenia a fost ocupată de austrieci. De atunci datează hărțile cele mai bine întocmite ale zonei, deși unele sate migrau într-un proces numit „roire” pentru a evita impozitarea, dar acesta este alt subiect. >>

O sa ma duc la film  – cititi https://www.dilema.ro/film/un-coiot-acuza

Daca va place interpretarea psihologica a muzicii aveti un articol lung, dar interesant de la Diana Nicolescu https://www.dilema.ro/la-fata-timpului/shake-your-body-baby-cum-recruteaza-armata-prin-ritm : <<

Cinci povești, un singur mecanism cu două straturi. Ritmul reglează starea și subțiază granița dintre unul și mulți, funcționează la fel de bine într-un club, într-un stadion sau înaintea unei misiuni și n-are nevoie de nici un cuvînt ca să lucreze. Cuvîntul, cînd există, îi dă stării o direcție,  spune cine e „noi” și, uneori, cine e celălalt. Poți avea unul fără celălalt. „Conga” îl are doar pe primul. Haka le are pe amîndouă, deși nici măcar ea nu le-a avut din capul locului. „Treceți, batalioane…” a avut nevoie ca cineva să i-l adauge pe-al doilea, la comandă. Iar Spania, Bosnia și Herțegovina și Kosovo au ales, deliberat, să rămînă doar cu primul, tocmai pentru ca al doilea să nu-i rupă.

Metallica rămîne, în toată povestea asta, mărturia cea mai limpede a limitei: chiar și cine scrie versurile nu poate opri complet unde ajung să fie folosite ritmul și starea pe care le-a pus în lume. Poate reclama un clip. Poate publica o negare oficială. Nu poate opri sensul să circule mai departe, singur. Cîntecul, odată plecat în lume, nu mai are stăpîn. Dar cine i-a scris versurile tot mai are, pentru o vreme, un cuvînt de spus. And nothing else matters. >>