Valeriu Stoica scrie despre adevar in https://www.dilema.ro/tilc-show/cuvintele-adevarului-si-cuvintele-minciunii : << Cuvintele minciunii cîștigă tot mai mult teren în țările democratice, spre satisfacția liderilor din țările cu regim politic autoritar. Fără o contraofensivă puternică a cuvintelor adevărului împotriva cuvintelor minciunii, pericolul confuziei dintre cele două strategii va fi tot mai amenințător. Liderii politici și cetățenii din Lumea Liberă trebuie să regăsească cît mai repede cuvintele adevărului și să le rostească clar, puternic și repetat pînă vor fi victorioase.   >>

Imi plac citatele din Alexandru Dragomir in articolul lui Andrei Plesu, https://www.dilema.ro/situatiunea/alexandru-dragomir-despre-politica-noastra_4290 : << Dialog: Cele două extreme ale sale: cei cu care nu se poate dialoga și cei cu care – fiind de aceeași părere – n-ai ce dialoga. (op.cit. p.209). >>

Andrei Cornea are un intreg articol despre Marele Om – lung, dar merita https://www.dilema.ro/situatiunea/echipajul-naufragiului: << Și, la drept vorbind, conchide sfătos Filozoful, naufragiul n-a fost de fapt o înfrîngere autentică, ci o mare „victorie morală”!>>

Sever Voinescu identifica o probleme de tipul „Quis custodiet ipsos custodes?”, https://www.dilema.ro/tilc-show/justitia-ca-o-viitura : << într-un proiect care se cheamă Judicial Power Project. Proiectul a început în 2015 și studiază acest fenomen al ieșirii din matcă a puterii judecătorești, al Justiției umflate și în viitură, concentrîndu-se asupra exceselor de putere ale acesteia. >>

Stela Giurgeanu dezvolta cazul Pasca https://www.dilema.ro/la-fata-timpului/statul-care-isi-externalizeaza-constiinta-cazul-viorel-pasca
: << Justiția va stabili dacă au fost comise infracțiuni și cine trebuie să răspundă pentru ele. Dar există o întrebare la care nici un judecător nu poate răspunde: unde ar fi trebuit să plece oamenii pe care spitalele îi trimiteau la Dumbrava? >>

Despre incercarea de rationalitate a politicii incearca sa gaseasca o ipoteza rationala Radu Carp, https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/cetatenii-voteaza-rational-inadaptarea-modelului-hotelling-downs-la-polarizarea-extrema-a-spectrului-politic : << Apare un cerc vicios: pe măsură ce alegătorii devin mai iraționali, partidele își adaptează oferta, iar noua lor ofertă împinge la un grad și mai mare de irațional al preferințelor electorale. >>

Din Dosarul Dilemei

Silvia Marton e , la fel ca mine , siderata de calitatea discutiei in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/despre-delir-realitate-si-democratie : << Emoțiile domină în exprimarea publică. Iar vorbele sînt înghițite de imagini în ritm de shorts și reels à la TikTok. De exemplu, în chestiunea impozitelor sau a pensiilor sîntem lăsați să ne aruncăm unii altora clișee și impresii în lipsa unei structurări publice a datelor și a mizelor esențiale. Nu s-a vorbit mai deloc despre tipologia impozitelor, despre cît de mari sînt, de fapt, nici despre regulile destul de complexe care stau la baza diferitelor categorii de impozite. S-au aruncat însă anateme în direcția „specialilor” care ar fi privilegiați sau a statului care mereu supraimpozitează. >>

Lasati-va timp pentru https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/delirul-studiu-de-caz-filosofic de Laurentiu Gheorghe : << Este suficient să afirmăm cu tărie că nu trebuie să discriminăm și că statul trebuie să investească masiv în cultură, educație și cercetare ca să avem cetățeni capabili să distingă între ceea ce contează și ceea ce nu contează în general și mai ales în particular.    >>

Ana Aurelia Hutanu pare exasperata in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/dezvrajirea-de-delir : << Pentru exemplificare, în spațiul mediatic românesc acest concept este cel mai bine ilustrat de discursul lui Călin Georgescu. Pennycook și colegii săi spun că vrăjeala pseudo-profundă constă în afirmații aparent impresionante prezentate ca adevărate și pline de sens, dar care în realitate sînt goale de conținut. Abundă de cuvinte-cheie orSganizate în propoziții care au structură sintactică, dar nu și înțeles real, doar unul aparent. Mimează logica fără a o conține. Exprimarea pompoasă este intenționat vagă și înșelătoare. Implică adevărul, dar nu este adevărată. Dă consumatorului de produse media iluzia de profunzime. În absența gîndirii critice, acest tip de discurs reflectă „cum arată inteligența pentru un om prost”: o exprimare sforăitoare care conține cuvinte impresionante fără a comunica nimic. Abuzînd de noțiuni precum „Dumnezeu”, „credință”, „popor”, „țară”, „patrie”, „națiune”, „pămînt”, „glie”, „văzduh”, „adevăr”, „strămoși”, „izvor”, „tămăduire”, „mîntuire” și alte asemenea laolaltă, vorbitorul își poate crea cu ușurință un adevărat cult printre oamenii cu gîndire critică slabă și poate profita de pe urma acestora fără a contribui cu nimic constructiv, dimpotrivă, deschizînd calea către elemente distructive care riscă să producă efectul invers a ceea ce proclamă. >>