Motto-ul este delicios:

“Lectura este un rituall de introducere în intimitate.” – VINCENT JOUVE, “LECTURA”

Mi-amintesc de Umberto Eco, Pendulul lui Foucault si personajul principal care citea , cu Amparo, despre Roz(a|i) Crucieni

Andrei PLEŞU seamana cu Radu Cosasu nu numai prin formularea adecvata:

“Toate compromisurile mele au o singură motivaţie: politeţea.”

 
 

N-am prea crezut in finalul de la “Institutul şi cumetria” :

 “Or, în mediul public otrăvit al României, tocmai asta enervează: o instituţie care nu funcţionează pe bază de cumetrie, de care nu te poţi “lipi” pentru că eşti amic cu “cine trebuie”.

Chiar asa ?

 
 

Mi-a placut ca firea umana , chiar si in momente dificile, vrea sa aiba posibilitatea de a alege (ştiri nebăgate în seamă) :

“Ieftin, dar nu gratis. La Viena, o asociaţie catolică a deschis un supermagazin pentru săraci: “Bun şi ieftin” scrie la intrare şi, într-adevăr, aici mărfurile se vînd cu 30% mai ieftin decît în alte părţi. Sînt colectate produse cu etichetele prost puse sau pachete de detergenţi rupte la un colţ, conserve cu o dată de expirare peste cîteva zile, obţinute, toate, gratuit. Au dreptul să cumpere doar cei cu carte de “membru” – persoane care pot dovedi că au mai puţin de 800 de euro pe lună, mai puţin de 1500 de euro pentru un cuplu. Deprimant: în primele patru zile s-au înscris peste 400 de membri, aşa că rafturile s-au cam golit. Bizar: magazinul e preferat centrelor de distribuţie gratuite, pentru că – spun beneficiarii – e mai plăcut să te plimbi printre rafturi, să alegi, să mergi la casă, decît să întinzi mîna şi să ceri. (M. B.)”

 
 

Tot articolul lui Gabriel Giurgiu , Complexe, timidităţi, şabloane , merita citit :

“Media românească plînge de zor de mila farmaciştilor atunci cînd guvernul nu vrea să le dea bani, mai mulţi bani, cît mai mulţi bani. Şantajul cu “farmaciile goale” se repetă la intervale regulate. De unde timiditatea de a investiga profiturile obţinute de aceiaşi farmacişti? De ce, de exemplu, sînt 12 farmacii pe lungimea unei singure staţii de autobuz, între Perla şi Caragiale? De neprofitabile?”

 
 

Iar articolul lui Mindruta este bine scris si va invit sa il cititi , Sovietul Suprem de la Casa Albă

Andrei MANOLESCU  are o problema in Nu-i crede pe vînzători

“ Dar dacă unul îţi spune că modelul X are amortizoare mai tari decît modelul Y, iar celălalt îţi spune că e taman invers?”

Simplu – ii intrebi pe ce se bazeaza – documente, teste, etc…

 
 

Tema principala este atit de bogata , incit mi-e greu sa fac selectii … Totusi :

 Sanda CORDOŞ  ,Un loc în care viaţa este mai densă

<<Tzvetan Todorov recunoaşte penitent (ca unul care a profesat timp de decenii o altă credinţă) că: “Dacă mă întreb astăzi de ce iubesc literatura, răspunsul care îmi vine spontan în minte este: pentru că mă ajută să trăiesc. […] Departe de a fi un simplu agrement, o distracţie rezervată persoanelor educate, ea permite oricui să răspundă mai bine vocaţiei sale de fiinţă umană”>>

 
 

Ioana BOT ,Un pseudo-mit periculos: moartea lecturii

“În sfîrşit, aş vrea să subliniez că lectura se învaţă, “ca practică”: în familie, la şcoală, în societate. Copilul trebuie învăţat să ia cartea în mînă, să urmărească succesiunea rîndurilor cu ochii, să citească fără glas, să întoarcă o pagină după alta, să aştepte plăcerea să se ivească în spiritul lui, să aibă şir în lectură…”

 
 

Vera Sandor, 3 întrebări despre lectură

“Să citesc: întotdeauna promisiunea unei perfecte voluptăţi.”