Nu cred ca am ceva cu romii, fosti tigani .Si, ma rog, nu inteleg de ce e PC sa spui romi …

Daca ati scris macar o poezie in adolescenti cititi neaparat Despre scris .

Despre sindromul “Noi nu ne vindem tara” , a se citi Alitalia, in Alitalia şi mîndria naţională . Nu cred ca pe noi ne paste pericolul…

Lucian Mindruta pare sa isi fi revenit cu Cine-a mai rămas în Bucureşti (II) – de citit si asteptat continuarea.

Despre interpretarea partiala a vorbei cu “Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu” in Dumnezeu şi Cezarul. Daca ati uitat contextul, cititi articolul.

In “Captivi la periferia vieţii” :

“Ca un paradox, deşi s-a tot spus că “italienii îi discriminează”, majoritatea aleg Italia tocmai pentru a scăpa de discriminarea din România. Ni se spune că aici serviciile sociale le sînt mult mai accesibile decît în ţară. “La noi, domu’ doctor nici nu ne bagă în seamă pînă nu scoatem banul, aici ne tratează egal, fără să ne ceară bani şi fără să ţină cont de etnie.”

Alo – ramineti la locurile voastre – ca nu numai tiganii/romii/ungurii/lipovenii/etc nu sunt bagati in seama – ci si romanii. Ar trebui sa ma simt discriminat in tara mea ? Cred ca da… mai ales ca Geoana da “25.000 de euro primă de instalare pentru tinerii care revin să muncească în ţară” . Acum, nu ca am mincat salam cu soia – dar nu stiu de ce iar ma simt prost … si probabil ca si sunt(em) …

Trebuie neaparat sa vad Boogie, daca se poate inainte de intilnirea de 20 de ani de la I.L.Caragiale

Linkuri :

    a.l.s.,         http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=223&cmd=articol&id=8345

    Gorzo,        Evadare

bola de nieve, boogie – sa injuram cu voluptate

    filmoteca,    http://www.filmoteca.ro/film/boogie

 

Despre Bucuresti, pe scurt, Gînduri de Zilele Bucureştiului

“Bucureştiul nu mai e un oraş mort. Ce îi lipseşte este comunitatea.”

 

Simpatic si relevant pasajul din “Maimuţe fără drepturi”

“Puţini se întreabă pentru care motiv în 1789 declaraţia franceză enumera drepturile omului şi ale cetăţeanului. Pierre Manent, căruia îi aparţine argumentul liberal pe care-l evoc aici, spune că drepturile omului există doar atîta vreme cît cetăţeanul există.”