Nu cred in motto :

“Nu citesc reclame, ar însemna să-mi petrec tot timpul dorindu-mi diverse lucruri.” FRANZ KAFKA

Mie imi plac reclamele -desi nu cumpar pe baza lor

Articolul lui Plesu, Cîteva comentarii la G.M. Tamas , a fost scris cu gratia lui obisnuita : « Stalin e, cred, un exponent al marxism-leninismului în mai mare măsură decît a fost Hitler un exponent al lui John Stuart Mill »

Iar Mircea Vasilescu, in Noua şi fragila Europă , ma face sa-l votez pe Daianu :

« Aşa încît europarlamentarul român aşteaptă, de la Bruxelles, un răspuns la întrebarea: “Cum intenţionează Comisia să abordeze problemele specifice ale acestor economii în contextul crizei financiare internaţionale şi a recesiunii care ameninţă tot mai mult Europa?” »

Despre oximoroane in politica in Ştiri nebăgate în seamă :

“La mijlocul lunii octombrie, s-a inaugurat în Cuba, în capitala Havana, o biserică ortodoxă rusă închinată Sfintei Fecioare de la Kazan. ”

Despre refuzarea auto-flagelarii Occidentului in Devenirea Europei :

«  Adevărul este că Mozart, Pascal, algebra lui Boole, Shakespeare, regimul parlamentar, bisericile baroce, Newton, emanciparea femeilor, Kant, Marx, baletul lui Balanchine etc. nu răscumpără ceea ce această civilizaţie a revărsat peste lume. Rasa albă este cancerul omenirii. Doar rasa albă – cu ideologiile şi invenţiile ei – eradichează civilizaţiile autonome peste tot unde ea se întinde, doar rasa albă a răvăşit echilibrul ecologic al planetei şi ameninţă acum însăşi existenţa vieţii. »

Sunteti de acord ? Eu nu – si poate o sa dezvolt odata subiectul …

Florin Dumitrescu ofera viziunea dinauntrul meseriei de publicitar, in ”Întîi săvînd ceva, pe urmă-mi fac reclamă!”

“Să nu confundăm bugetele de publicitate cu rapoartele de vînzări!”

Despre romani dpdv cumparaturi, in Eroii care ne-au adus Vestul

« La o întîlnire recentă cu specialiştii media, cineva spunea că românul are un stil de viaţă pe care nu şi-l poate permite. Se hrăneşte cu aspiraţii. O teorie pe care un alt guru în branding personal mi-o spunea cu un an în urmă, cînd venise pentru prima dată în Bucureşti. Era şocat de reclamele care invadau oraşul, de maşinile luxoase de pe stradă, de hainele oamenilor obişnuiţi şi de telefoanele de ultimă generaţie, la care vorbeau toţi, în neştire. Se aşteptase la un oraş cenuşiu, în tradiţia celor foste comuniste, şi găsise, în schimb, un adevărat spectacol. Ne mai seamănă, în această privinţă, a visatului cu ajutorul magazinelor, doar ruşii şi grecii. »

Un articol interesant Reclama e sufletu’

“În final, un mic exerciţiu (pe care vi-l propun şi dvs.!). Sînt la birou, mă uit în jur la tot ce am, încercînd să-mi amintesc nu doar sursa, ci şi motivaţia achiziţiei.”

La mine ? Un telefon mobil – de la firma precedenta . Un altul, de la firma aceasta. PC-ul la care scriu – no name.Posetuta in care imi car cheile, telefoanele si usb-urile. Si multe, multe carti.

Multe truisme , dar interesant de citit Cum să faci publicitate care să vîndă

Recenzia lui Andrei Gorzo, A da clasă , este super – si retin :

« Nu face nici un efort să cîştige inima Georgianei – indiferent în ce fază a feudalismului s-a inventat dragostea, el e şi mai feudal. »

Despre democratie cu dragoste in 7000 de Atene şi doi oameni admirabili

“În general, democraţia nu are un renume bun în sine, ne place doar pentru că nu produce dezastrele altor sisteme. Puţini oameni se entuziasmează pentru democraţie, care e mai degrabă un set de proceduri. Democraţia nu ţine de cald, nu oferă nici pîine, nici vise. În general, nu oferă nimic, doar şanse. De la Platon încoace, democraţia a avut un renume prost printre intelectuali. E prea modestă, e suspectă de populism pentru că poporul votează, iar poporul are defecte.”

Si urmatorul sfat pentru M.C. , care se plinge , in cu ochii-n 3,14 , ca taximetristii refuza cursa : De cite ori i se intimpla, sa le ia numarul (undeva pe usa ) si sa dea telefon la firma …si sa urmareasca reclamatia…