Constantin Rudnitchi scrie despre stinga si dreapta in Romania https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/stinga-si-dreapta : << Astfel, guvernele de stînga, schimbate des chiar de către PSD, au reușit să deterioreze finanțele publice după o perioadă în care progresele macroeconomice erau deja evidente. Mai mult, în anii 2014-2015, România îndeplinea patru criterii din cinci pentru intrarea în zona euro. Patru ani mai tîrziu, după o guvernare de stînga, toate țintele erau „aruncate în aer”. >>
Andrei Plesu are aceeasi dilema cu a mea in https://www.dilema.ro/situatiunea/o-tema-inactuala-fericirea : << O bună lectură de demaraj ar fi, în acest caz, micul text al lui Leszek Kolakowski intitulat „Este Dumnezeu fericit?”. „Nu e!” – sună răspunsul filosofului și, în fond, al bunului-simț. Cum să fie? Vede bine, mai bine ca oricine, cum arată creația Sa, vede bine cîte rele bîntuie prin lume, cîtă durere, cîtă nedreptate, cîtă dezordine. Cum poate fi Dumnezeu fericit știind că sumedenie de suflete ard veșnic în focul iadului? (Între noi fie vorba, cum pot fi fericiți cei ajunși în rai, știind că atîția semeni ai lor se zvîrcolesc în smoală?) Una peste alta, nefericirea este un atribut constitutiv al Instanței Supreme, cîtă vreme lumea creată e „căzută”. Și atunci, de unde pretenția creaturii, a omului (păcătos) de a fi fericit? Adică de a se instala într-o stare, de care nici Atotputernicul lui Făcător nu dispune? >>
La Sever Voinescu mi-a placut definitia antrenorului din https://www.dilema.ro/tilc-show/organizarea-neputintelor : << Îmi plac mai mult sporturile de echipă pentru că efortul colectiv e mai spectaculos decît efortul individual și pentru că în aceste sporturi, mai ales, se vede antrenorul: un fel de șef care nu e șef pentru că, pînă la urmă, pe teren jucătorii sînt singuri și ei cîștigă sau pierd, un fel de profesor care nu e profesor pentru că, la o adică, dacă treaba merge prost, mai degrabă este el concediat decît elevii sancționați. >>
Shlomo Ben-Ami sumarizeaza relatiile SUA – Israel in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/pacea-cu-iranul-se-reduce-acum-la-liban : << Războiul lor amăgitor cu Iranul reprezintă cea mai monumentală înfrîngere strategică suferită vreodată de două superputeri militare în fața unui regim bolnav și falimentar. Iranul a ieșit din război mai puternic ca niciodată, devenind stăpînul geopoliticii postbelice a Orientului Mijlociu. Iar noul acord de încetare a focului nu face decît să îi amplifice cîștigul strategic: președintele Statelor Unite acționează acum ca un protector al Libanului – și, prin extensie, ca un reprezentant al Iranului în Liban. >>
Despre filmul Fjord scrie Ion Indolean in https://www.dilema.ro/film/fjord-cadrul-puterii : <<Și nu religia împotriva rațiunii, ci două credințe care se consideră deopotrivă legitime, între care s-a pierdut dialogul. Familia crede în Dumnezeu, în autoritatea părinților și într-o ordine morală anterioară statului modern. Instituția crede în progres, în procedură și în dreptul de a defini binele copilului. Ambele vorbesc în numele unui adevăr mai înalt și ambele riscă să-l transforme în certitudine.[…] Statul judecă familia, familia judecă statul, iar spectatorul este împins să îi judece pe toți. Mecanismul devine aproape machiavelic: nu conduce neapărat spre o concluzie prestabilită, ci ne face să confundăm propriul verdict cu poziția filmului. Crezi că ai descoperit ce spune Fjord, cînd este posibil să îți fi arătat, în primul rînd, cine ești și ce criterii îți organizează privirea. >>
A fost interesant articolul din https://www.dilema.ro/din-polul-plus/peisajul-sonor-al-ierusalimului-ieri-si-astazi : << Deja în 2011, Knessetul a dezbătut o lege prin care se interzicea moscheilor să folosească difuzoare pentru chemarea la rugăciune. Pînă acum legea nu a fost încă adoptată, menținerea difuzoarelor în moschei primind cîteodată sprijin din cele mai neașteptate locuri. Astfel, în 2016, un proiect legislativ similar nu a trecut deoarece ministrul Sănătății de la acea vreme, Yaakov Litzman, membru al unei alianțe politice Haredi (a evreilor ortodocși), a făcut apel împotriva adoptării proiectului de lege, motivînd că prevederea s-ar putea aplica la un moment dat și comunităților evreiești care folosesc o sirenă pentru a marca începutul Sabatului vineri după-amiază. >>
Diana Nicolescu enumera rapid citeva bias in https://www.dilema.ro/caleidoscopie/de-la-sofisme-la-biasuri-cognitive-sau-de-ce-nici-specialistii-nu-sint-imuni-la-erorile-de-rationament : Appeal to Common Practice , illusory correlation, Appeal to Subjectivity , Hasty Generalization si altele. De citit!
Teodor Tita inclina spre alegeri anticipate in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/anticipatele-si-suspendarea : << Discutam zilele trecute cu unul dintre fruntașii liberali cu istorie lungă în partid. Cînd a venit vorba despre anticipate, omul mi-a explicat că doza de impredictibilitate a unui astfel de demers e uriașă și că se teme de consecințe. „Nu am mai avut niciodată așa ceva. Se poate întîmpla orice.” Avea dreptate, dar măcar s-ar întîmpla într-un cadru constituțional și legal și ne-ar permite să continuăm să funcționăm ca o democrație liberă, nu ca una ținută prizonieră în frici neclare, dar persistente. Reziliența presupune luptă. Amînarea detensionării sociale e doar acumulare de presiune. >>
Andrei Cornea reciteste una din aventurile lui Gulliver, https://www.dilema.ro/situatiunea/laputa : << Matematica vede lucrurile în general sub raportul eternității, politica le vede sub raportul „ocaziei favorabile” – kairos, cum o numeau grecii. >>
Sever Voinescu judeca la rece https://www.dilema.ro/tilc-show/csm-vs-romania : << deea că principala sursă de știrbire a independenței judecătorilor sînt ONG-urile este ridicolă și, sincer, cei care o susțin ne cam iau de proști. Principala sursă de știrbire a independenței judecătorilor sînt banii și puterea politică. >>
Harold James incearca sa gaseasca partea buna in nationalism in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/incoronarea-unui-populism-sanatos : << Conform opiniei îndeobște acceptate, politica secolului al XXI-lea este determinată de o reacție autocratică etno-naționalistă împotriva capitalismului global și a democrației liberale. Cu toate acestea, evoluțiile recente au arătat că revolta politică este mai nuanțată. Într-o eră a schimbărilor tehnologice și economice rapide, oamenii privesc invariabil spre trecut. Dar nostalgia îi poate inspira atît pe etno-naționaliști, cît și pe cei care încearcă să se opună autocrației. >>
Andrei Manolescu gaseste partea buna intr-un guvern provizoriu https://www.dilema.ro/tilc-show/criza-mare-monser : <<
Profesorul Zamfir amintește criza de guvern profundă de la Praga, de aproape un an, pe timpul căreia „viața de zi cu zi din Cehia s-a desfășurat însă în condiții de perfectă normalitate. Guvernul demisionar, care trebuia deci înlocuit, și-a desfășurat perfect activitatea în continuare. Lungile tratative pentru crearea altui guvern n-au alarmat pe nimeni, echipa aflată la conducere și-a îndeplinit îndatoririle luni de zile, mai eficient decît oricare alt guvern înlocuitor”.
Aș adăuga situația Bulgariei, care vreme de cinci ani a avut nu mai puțin de opt rînduri de alegeri anticipate. În acest timp, cum-necum, așa cum explica jurnalistul bulgar Stilian Deianov în emisiunea Timpul prezent de la Radio România Cultural, „dacă facem o comparație între România și Bulgaria, o să vedeți că, în acești patru ani de instabilitate, Bulgaria a avut progrese mult mai mari, economice și politice, comparativ cu România”. Printre altele, în această perioadă de instabilitate politică, Bulgaria a reușit să treacă la moneda euro.
>>