Am intilnit doi sceptici:
- Teodor Tita in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/pianistul : << Cum e posibil să nu iei ANAF de guler cînd presa (Recorder) îți pune pe tavă dovezile unei gigantice suveici fiscale estimate la vreo 700 de milioane de euro? […] Oricît s-ar încrunta premierul la noi, vedem bine cu toții că sîntem spectatori pasivi și neputincioși la un spectacol de mimă. Democrația, ca și muzica pianistului care și-a pierdut talentul, o păstrăm pentru imaginația noastră. Devine un soi de exercițiu privat de „daydreaming“. Trezirea va fi neplăcută. >>
- Andrei Cornea in https://www.dilema.ro/situatiunea/mediere : <<Uneori mi se pare că dl Dan își dorește să fie pe placul mai ales al celor care nu l-au votat.[…] Probabil, își imaginează că pe „noi” oricum ne are încolonați cuminți în spatele domniei-sale, fiindcă, pasămite, n-avem alternativă. Să i-o spunem limpede atunci: dacă crede asta, din punct de vedere moral e nedrept, iar din punct de vedere politic e greșit. >>
Sever Voinescu scrie despre rusofobie cu ratiune https://www.dilema.ro/tilc-show/rusofobia-in-limitele-ratiunii : << Mai clar: pentru ruși nu contează ce vor ucrainenii, românii, balticii, finlandezii cu țările lor, contează că ei nu se simt bine decît dacă au aceste țări din jur sub controlul lor. Dar, după cum se vede, românii, balticii, finlandezii vor să fie în UE și în NATO. Pentru Rusia nu contează ce vor pigmeii, important e ce simte ea, în delirul ei mesianic. Iată de ce rusofobia ține direct de instinctul nostru de supraviețuire. >>
Andrei Plesu citeaza din Roman Nosikov – si imi dau seama ca avem norocul ca suntem mici https://www.dilema.ro/situatiunea/scenografii-si-regizorii-lui-dumnezeu_2809 : << Acolo e privirea Dumnezeului rus. Este Dumnezeu rus? Da. Astăzi Dumnezeu este rus. Toate oștirile cerești sînt acum rusești. >>
Ahmet Davutoglu scrie despre Trump –dpdv turcesc – https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/cum-sa-ne-impotrivim-noii-ordini-mondiale-a-lui-trump# : << Imaginea din Biroul Oval cu Trump flancat de liderii europeni nu a fost doar o ședință foto. A fost un instantaneu al vidului de autoritate european, al dezechilibrului intern al NATO și al marginalizării Turciei. Factorii de decizie politică din Europa și Turcia trebuie să țină cont de mesajul acestei imagini: dacă nu acționează rapid și decisiv, noua ordine mondială va fi negociată nu numai fără ei, dar și în detrimentul lor. >>\
M-a impresionat dosarul dilemei “intre bine si placut”
- Cititi articolul lui Vlad Stroescu, https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/toujours-du-plaisir-nest-pas-du-plaisir : << Dacă am conta doar pe plăcere, nu am putea nici măcar să ne satisfacem plăcerile. >>
- Am suris la Maria Iordanescu https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/cit-de-placuta-a-fost-interactiunea# : << Dar principiul plăcerii a ajuns încă și mai departe, acolo unde ar trebui să funcționeze alte noime, alte virtuți, alte standarde: spre exemplu, binele, utilul, formarea, dezvoltarea, pregătirea, onestitatea, adevărul. Și am un exemplu: educația. >>
- Am aflat despre hyperbolic discounting de la Emanuel Socaciu in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/placere-si-ratiune-cind-prezentul-bate-viitorul : << Exemple clasice de reducere hiperbolică sînt dieta sau lăsatul de fumat. Azi decizi că de mîine vei renunța la dulciuri. Azi ești un agent rațional, orientat spre viitor. Dar cînd mîine devine „azi” (prezent), iar prăjitura e în fața ta, valoarea ei urcă brusc, iar promisiunea dispare. >> Si cititi si despre akrasie
- Intrebarea lui Nozick pusa in articolul lui Laurentiu Gherghe https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/binele-si-placerea : << Unul dintre aceștia este filosoful american Robert Nozick, care a imaginat un experiment mental în care un grup de neuro-psihologi inventează o mașină care ne poate oferi orice experiență dorim. Prin stimularea creierului nostru, aceasta poate crea o viață perfect simulată, plină de experiența scrierii unui mare roman, a legării unei noi prietenii, a salvării omenirii de la dezastru sau a depășirii lui Ginghis-Han la cuceriri. Din interior, aceste experiențe ar fi imposibil de distins de realitate. Mașina ne-ar oferi o viață continuă, personalizată, de plăcere maximă și durere minimă. Întrebarea crucială pe care o pune Nozick este: „Ar trebui să ne conectăm la această mașină pe viață, preprogramînd experiențele de viață?” . >>