Valeriu Stoica pare sa fie ok , in limite constitutiei, cu alternativa la guvernare https://www.dilema.ro/tilc-show/cit-de-riscanta-ar-fi-o-guvernare-psd-aur : << Există însă, dincolo de riscuri, și un beneficiu al unei posibile guvernări PSD-AUR. Electoratele acestor două partide vor putea să vadă cît de eficiente sînt acestea, cum își vor respecta promisiunile, iar PNL și USR se vor putea consolida în opoziție, dacă vor iniția și vor împlini reformele interne mereu amînate. S-ar putea corecta astfel anomalia concentrării forțelor politice pe centru și s-ar îngusta spațiile de manifestare a mișcărilor extremiste. >> . Totusi, nu trebuie uitat precedentul in care Hitler a preluat puterea….

Teodor Tita e pesimist in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/de-pe-marginea-crizei : << Nu e obligatoriu și probabil nici posibil ca sistemul politic românesc să funcționeze perfect aliniat ca o orchestră simfonică, însă – din public, cel puțin –, nimeni nu a cerut cacofonia actuală. >>

Am zimbit la rememorarea lui Caragiale de catre Andrei Plesu https://www.dilema.ro/situatiunea/iarasi-si-iarasi-caragiale-reluare-de-actualitate 

Iar Andrei Cornea scrie despre democratie – si pare ca vrea sa ii mareasca scopul https://www.dilema.ro/situatiunea/prea-modesti : << Se cunoaște felul în care Karl Popper definea democrația: acel sistem politic și procedural care reușește să-i împiedice pe cei mai răi să ajungă la putere. Era o definiție modestă – părea să nu ceară prea mult de la respectivul sistem – și totodată negativă: nu pretindea că democrația va aduce la putere pe cei mai buni oameni – așa cum sperau optimiștii începînd cu Pericle – și nici măcar nu promitea lucruri altminteri foarte de dorit de populații: prosperitate, libertate, dreptate socială, lăsînd ca astfel de cerințe să fie mai mult sau mai puțin împlinite de alte „instanțe”: economie de piață (capitalism), stat de drept, sisteme de asistență socială etc.[…] În general, cred că, punînd standardele de selecție prea jos, democrațiile au sfîrșit prin a-i scoate din competiție pe cei buni și că, promițînd să înlăture numai un rău maxim, ele au încurajat o abundență de mediocritate care, în timp, a viciat spațiul public, a exilat meritul și a coborît continuu pretențiile și realizările. Conducătorii devin tot mai deplorabili, la modul general, poate și pentru că am organizat lucrurile astfel încît să li se ceară să nu fie chiar răi de tot; dar poate că, dacă le-am cere (sub diferite forme instituționale) să fie cît mai buni, i-am avea cel puțin satisfăcători. Cîndva i-am permis democrației să fie modestă. A funcționat o vreme, dar acum e tot mai defectă. Ca s-o reparăm, poate trebuie s-o punem să-și crească pretențiile. Pînă la urmă, cum să eviți mai răul dacă te tot abții să cauți în mod activ mai binele? >> Dar cum ?

Rodica Zafiu scrie despre “ba bine ca nu / ba bine ca da” – https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/ba-bine-ca-nu : << Inovațiile frazeologice și modificările semantice în timp sînt desigur inevitabile; e totuși derutant și iritant ca sensul unei expresii să fie total inversat. >>

Radu Naum incheie apoteotic in https://www.dilema.ro/tilc-show/giro-ditalia-debuteaza-in-bulgaria-ar-trebui-sa-fim-invidiosi : <<  Tocmai sărbătorim 40 de ani de la Cupa Campionilor cîștigată de Steaua. Steaua aceea e ca un fel de Decebal care a luptat cu Traian, doar că în versiunea inversată, a învins Decebal. Am agățat-o într-un cui și ne uităm la ea ca la vîrful Moldoveanu. Ce ne mai trebuie altul? Într-o bună zi vor trece lucruri colosale nu doar pe lîngă noi, ci și pe deasupra sau pe dedesubtul nostru. Treaba lor! Ce ne pasă nouă? Stăm aicea ca un munte, cu căciulili pe frunte. Și pe ochi.  >>

Andrei Manolescu scrie despre o patanie care sigur se va repeta de mai multe ori https://www.dilema.ro/tilc-show/cind-ai-raspunde-iresponsabil : << Cu mașina e una, dar vă dați seama ce poate întîmpla dacă, fără să fii specialist, întrebi Inteligența Artificială lucruri legate de chestiuni medicale? Doctorii deja se plîng de tot mai mulți pacienți care par mai pricepuți decît ei. Am aflat că și sisteme AI profesionale, „antrenate” de specialiști în domeniu, sisteme care nu-și iau niciodată informațiile din surse deschise și neselectate, fac tot felul de drăcii. De exemplu, în unele cazuri, în loc să spună că nu știu răspunsul, dau unul fals care seamănă perfect cu alte răspunsuri la probleme similare. Pentru acest fenomen, de altfel, s-a inventat și un termen consacrat. Se spune că AI „halucinează”.>>

Din dosarul Dilemei

Cred ca Constantin Stoenescu are dreptate in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/ospatul-lui-trimalchio-si-coarnele-dilemei-consumului-risipitor : << Nu vreau să cad în cinism, dar aș spune că pînă și dorința de libertate era uneori credibilizată prin înveșmîntarea ei într-un mănunchi de posibilități de creștere a consumului și de obținere a unui asemenea avantaj ce poate fi ridicat pînă la rangul de drept cetățenesc. >>

Dorel Dumitru Chiritescu mi-a dat de gindit in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/indatorarea-pentru-consum-sau-cum-o-tara-intreaga-maninca-pe-caiet : <<  . Și prima direcție de dezbatere o constituie invitația ca noi, românii, să privim cu mai multă atenție această cifră, de 60% din PIB. Asta pentru că cifra aceasta, pentru unele state poate spune ceva, pentru alte state spune altceva. De exemplu, pentru România este motiv de panică pentru simplul fapt că datoria, în mărime absolută, care a trecut de 200 de miliarde de euro, este a noastră, a statului român, a românilor. Asta în vreme ce PIB-ul la care ne raportăm nu este în întregime al nostru, al românilor. O simplă documentare elementară ne duce la aflarea faptului că sub 60% din acest PIB este creat de către capitalul românesc și restul de către capitalul străin. România este extrem de vulnerabilă. Media dependenței de capitalul străin, în statele occidentale, dezvoltate, se află undeva la 30%. Dacă am merge mai departe cu argumentația ar trebui să spunem că adevărata datorie publică a românilor poate că a trecut deja de 100% din PIB.>> Cred ca ar putea fi spusa mai simplu, dar e ok si asa.

Teodor Baconschi scrie despre ascultare in Biserica ortodoxa https://www.dilema.ro/din-polul-plus/este-ascultarea-moartea-discernamintului : << . A crede că ascultarea față de Biserică înseamnă orbire intelectuală și absolută complezență morală e o insultă față de antropologia creștină, care-l pune pe om în fruntea Creației și îi recunoaște, prin rațiune, atributele unei regale demnități. >>