Teodor Tita scrie despre https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/era-tinichelei : << Un sondaj dat publicității zilele trecute arăta că principalul promotor al discursului anti-occidental în România rămîne favorit al prezidențialelor și le va cîștiga indiferent care dintre contracandidații cunoscuți îi va fi adversar în turul II. Un alt sondaj recent arăta că, într-o proporție covîrșitoare, românii își văd viitorul în interiorul NATO și al UE. Contradicția dintre cele două e doar aparentă. Da, românii vor să rămînă membri ai Vestului colectiv, dar sînt absolut exasperați de binomul Iohannis-Ciolacu. Nu au altă metodă de a-și exprima neîncrederea și frustrarea față de actualele elite politice decît votul. Și cum micul Mesia pro-rus articulează cel mai apăsat opoziția față de ei, atunci românii așteaptă votul pentru a rezolva această problemă. E, dacă vreți, o abordare etapizată: mai întîi pedepsirea vinovaților, apoi mai vedem noi. >>
Andrei Cornea m-a pus pe ginduri la https://www.dilema.ro/situatiunea/sint-fanaticii-fericiti : << Dacă fanaticul ar fi singur pe lume, ar fi un zeu fericit. Dar nu-i singur și deci nu-i nici zeu, nici fericit. E numai un om tulburat care seamănă suferință și nefericire pe întreg pămîntul. >>
Pentru nationalisti, va rog priviti
De la Constantin Daniel Rosenthal – User:CristianChirita, Domeniu public, Legăturăsi apoi cititi https://www.dilema.ro/tilc-show/de-la-mary-la-maria-rosetti
E interesant articolul lui Nicholas Agar + Stuart Whatley despre “distorsiunea orizontului”: << înclinația de a crede că tot ceea ce experții consideră că pot realiza cu ajutorul tehnologiei este de îndată fezabil. >> – https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/manifestul-tehno-realist : << Dacă anunțați că tocmai ați cumpărat un bilet de loterie și că ați făcut, în același timp, o ofertă pentru o vilă pe care nu v-o puteți permite, nimeni nu vă va felicita pentru judecata dumneavoastră financiară, nici chiar dacă veți cîștiga. >>
Sorin Costreie enumera probleme in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/stiinta-cvasi-stiinta-si-pseudostiinta-mai-este-apa-h2o in care enumera atacul asupra stiintei din 2 parti: << Cînd ideologia Woke se întîlnește cu religia New Age, pe fondul teoriilor conspirației, avem parte de ceea ce se numește „noul obscurantism”. Știința, adevărul și rațiunea sînt fie anulate, fie puse la zid. Cred că cel mai important lucru ce caracterizează această eră obscurantistă este neîncrederea în sistem, în instituțiile sale. >> – iar solutia pare ok : << Ce e de făcut? Cred că, în primul rînd, trebuie să populăm iar agora cu rațiune și adevăr, cu o cultură a dialogului și respect pentru interlocutor. Acest lucru presupune o ieșire din turnurile noastre lingvistice de fildeș și o încercare de a prezenta lucrurile clar, răspicat și articulat. Știința și adevărul trebuie cultivate și explicate, ele nu se impun de la sine. Trebuie să promovăm sistematic gîndirea critică și o educație bazată care încurajează înțelegerea și căutarea adevărului științific. Jurnalismul nu mai trebuie să fie doar prizonierul rating-ului, ci să își înțeleagă și misiunea sa social-educativă. Profesorul nu trebuie doar să livreze și să testeze informații, ci trebuie să ne facă să dorim să învățăm. Doctorul trebuie să devină mai empatic, să vadă omul din pacient, iar judecătorul trebuie să își motiveze sentințele, astfel încît să se înțeleagă de ce dreptatea a fost împărțită așa. Pe scurt, trebuie să reajungem la o cultură a dialogului și a respectului pentru alte opinii și viziuni. Trebuie să încurajăm dezbaterilor constructive și să descurajăm linșajele colective. Și toate acestea trebuie sădite în școală și consolidate în societate. >>
Am ris amar la Vlad Zografi https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/calauza-falsa-si-navala-pseudostiintei : << De ani buni coordonez seria de știință a Editurii Humanitas. Cînd public cărți care tratează subiecte să le zicem „ezoterice”, mă aflu într-o situație paradoxală: pe de o parte, vreau să atrag cititorul vorbindu-i despre frumusețea stranie a cunoașterii științifice, despre aspectele ei contraintuitive, stîrnindu-i imaginația; pe de altă parte, mă tem de posibile deraieri ale celor care ar citi neatent, mă tem că, prezentînd știința, pot alimenta involuntar pseudoștiința, mă tem de iubirea cuantică, credința cuantică, gloria cuantică, atingerea cuantică, yoga cuantică și iertarea cuantică. (La nanocipurile din sucuri și la fluxuri cosmice nu cred că-i duce mintea pe cititorii seriei de știință, dar n-aș îndrăzni să bag mîna în foc.) Și atunci, soluția pe care am găsit-o, riscînd să fiu plictisitor – spre deosebire de cei care amestecă știința cu paranormalul sau religia –, este de a repeta ad nauseam în ce constă metoda științifică și cum funcționează ea. O alegere nu întotdeauna profitabilă financiar pentru editură, e mai lucrativ să lași în suspensie sintagme ca „particula lui Dumnezeu” și să inviți la leșinuri colective cînd pomenești de găurile negre. >>