“A trai pentru a gindi sau a gindi pentru a trai – aceasta e intrebarea” – da, respectele mele lui Chaplin!
Despre tinerii ce muncesc din greu pentru viitor relateaza Gabriel Giurgiu in Andrada :”Cu o zi înainte, adică vineri, s-a trezit, ca de obicei, la 6 dimineaţa. A făcut, ca de obicei, patru kilometri pe jos, prin pădure, pînă la şcoala din oraş. A stat la ore pînă la prînz, apoi a plecat spre Tîrgovişte (20 de kilometri), la repetiţiile ansamblului de dans şi poezie. Drumul l-a făcut împreună cu maică-sa. Cîteodată, merge cu cîte un coleg, cu maşina. Altă dată, cu trenul, cu rata sau cu o ocazie. După repetiţii (care s-au terminat pe la şase seara), a făcut înapoi drumul de 20 de kilometri pînă în Pucioasa şi, în final, pe jos, cei patru kilometri prin pădure, pînă acasă. Asta fusese vineri. Sîmbătă s-a trezit tot la 6 dimineaţa şi a coborît prin pădure pînă la şcoală. Acolo o aştepta profesorul de educaţie fizică. El a dus „lotul şcolii“ la Tîrgovişte, cu maşina. Cum ziceam, Andrada a cîştigat locul III pe judeţ. Întoarsă acasă, a avut răgaz să se joace. Un pic. Duminică dimineaţă s-a trezit iar la 6, să plece iar la Tîrgovişte, la filmări. Televiziunea locală (Columna) face o emisiune săptămînală cu copiii din ansamblu. Nu îi plăteşte. De plătit, plătesc tot părinţii. 70 de lei pe lună. De luni, începe să se trezească la 6 (ca de obicei), să meargă la şcoala aflată peste deal.”
Sever Voinescu citeaza Constitutia in Gînd despre învăţarea religiei : “Se ştie, Constituţia spune că „În şcolile de stat, învăţămîntul religios este organizat şi garantat prin lege“ (art. 32, alin. 7, teza a II-a)” Vezi si http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0a32 . Si continua aiuristic : “Fireşte, orele de religie sînt organizate asigurînd deplina libertate de conştiinţă – pentru cei care nu doresc să le urmeze există posibilitatea nefrecventării lor, iar pentru cei care doresc să le urmeze, există posibilitatea frecventării lor după convingerile religioase ale fiecăruia.” Problema este ….daca sunt ZenBudist , mi-l organizeaza cum trebuie ? Dar martor al lui Iehova ? Dar mahomedan ? si as putea continua astfel…
Si inca un argument naucitor : “Mai întîi, o spun deschis, nu-mi pot imagina cum anume se poate preda o oră de religie altfel decît din interiorul unei religii.”.
Si il astept sa dezvolte argumentul din “Mi se va spune că există posibilitatea de a face ore de istoria religiilor sau ore în care religiile să fie prezentate, povestite, şi nu promovate. Acest argument poate veni numai de la cei care nu prea ştiu ce este istoria religiilor. Cei care cred că este o poveste despre religii se înşeală.” . Ok, ma insel poate – dar astept dovada…
Domnule Sever Voinescu, eu zic sa mai reflectati un pic asupra articolelor scrise…
Daca vreti sa vedeti balonul imobiliar umflindu-se si disparind iarasi de demult , sa citim impreuna „O chestie“ murdară cu Daniel Vighi: “
Iată şirul proprietarilor, pînă la revoluţia paşoptistă: „Pe 19 decembrie 1804, un anume Michael Sacher cumpără pentru suma de 600 florini clădirea veche de 90 stînjeni pătraţi (stp). Pe 17 septembrie 1829, Rudolf Moran cumpără clădirea cu 19.000 florini. Ceva mai tîrziu, Rozalia Naseda schimbă casa ei de la nr. 59 plus încă 11.000 florini pentru această casă.
Pe 12 august 1841, Anton Naseda, Josefa Preyer, Francisca şi Ludwig Benard se întabulează drept moştenitori. Aceştia o vînd lui George Kuzmanovic – pe data de 14 iunie 1842 – pentru suma de 11.600 coroane. În anul 1847, proprietară este văduva sa Marta născută Duca.În anul 1849, Pavel Veselinovic o cumpără cu 9.000 florini. La anul 1874 sînt menţionaţi mai mulţi moştenitori.“ (Ioan Haţegan, op. cit. p. 37).
Mi-a placut modul de scriere si de asezare al problemei crizei in Vînătoarea de vrăjitoare şi reforma de Victoria Stoiciu : “Din păcate însă, măsura tăierii veniturilor bugetarilor cu 25% numai reformatoare nu este. Este o decizie corectă din punct de vedere economic, atît! Nu reformezi nimic doar aplicînd o măsură luată în cel mai pur spirit contabil. Un aparat supradimensionat, ineficient şi clientelar, bine remunerat nu diferă prin nimic de un aparat supradimensionat, ineficient şi clientelar, dar prost plătit. Cît de des apare cuvîntul „reformă“ în discursul preşedintelui Băsescu? O singură dată![…]Mai grav este că şi atunci cînd vorbeşte de concedieri, preşedintele o face în acelaşi spirit de bun manager de multinaţională, şi nu de om de stat cu viziune pe termen lung. De ce să vorbeşti despre reforme cînd e atît de simplu să cauţi ţapi ispăşitori? De ce să reformezi cînd poţi să penalizezi, la nivel de discurs sau de-adevăratelea? Numai că preţul îl plătim noi, cetăţenii acestei ţări, care ne detestăm tot mai mult pe zi ce trece, al căror capital social e şi aşa destul de scăzut şi în a căror fiinţă colectivă mai duhnesc deşeurile urii de clasă. Plătim prin faptul că sîntem din ce în ce mai puţin o comunitate şi ne transformăm din ce în ce mai mult într-o aglomeraţie de indivizi atomizaţi, divizaţi, incapabili de acea solidaritate şi încredere necesară pentru a pune, împreună, presiune pe guvernanţii noştri, ca să ia calea reformelor – singura modalitate prin care se poate construi o democraţie autentică.”
Va invit sa cititi sondaje interesante despre romani in Revenirea religiosului? de Vintila Mihailescu :”Apoi, deşi încrederea în Biserică se află pe primele locuri în toate sondajele naţionale, încrederea în preoţi este împărtăşită doar de 43% dintre bucureşteni.[…]În acest context, oamenii par să vadă în creştinism nu atît iubirea de aproapele, cît speranţa (sau frica, după caz…) de pedepsire a păcătoşilor cu armele divinului – şi în măsura în care nu prea mai au încredere în armele societăţii.”
Despre Tito si faptul Contra lui au fost Hitler, Stalin şi Vaticanul ne povesteste Adrian Cioroianu cu o savuroasa anecdocta : “Potrivit unei legende cu o foarte posibilă corespondenţă în realitate, prin 1949 sau ’50 mareşalul Tito (liderul Iugoslaviei şi al partidului comunist de acolo) i-a scris un scurt mesaj lui Stalin (liderul URSS, de care se temea atunci o jumătate de mapamond). În mare, scrisorica reda aceste gingaşe cuvinte: Dragă tovarăşe Stalin, vă rog încetaţi a mai trimite oameni cu sarcina de-a mă ucide. Deja am prins cinci pînă acum – unul mă urmărea cu o bombă, altul cu o puşcă… Dacă nu veţi da curs rugăminţii mele, o să trimit şi eu unul la Moscova, la dvs. – şi nu va trebui să mai trimit un al doilea. “
Iar Selma Iusuf reia un argument de cind lumea – si cu multa greutate (Religii noi) :”Orice pare a fi impus cu forţa devine automat dubios. Nu contează cît de generoasă e ideea. Dacă îţi hărţuieşti ca societate „responsabilă“ carnivorii, fumătorii, consumatorii de benzină şi alte asemenea se cheamă că data viitoare pot avea probleme şi persoanele cu ochi albaştri, cele cu părul creţ şi, în general, oricine nu e de acord cu tine.”
Nu pot decit sa il laud din nou pe Cristian Ghinea pentru articolul Revoluţia libertariană din Georgia :” Deşi legal pentru orice construcţie era nevoie de 18 autorizaţii date de 9 instituţii diferite, în practică mai puţin de jumătate dintre clădirile în construcţie în capitală aveau vreun document. În final, 85% din autorizaţii şi licenţe au fost desfiinţate. Din cele 90 de licenţe date anterior de Ministerul Agriculturii au mai rămas doar 9. Apoi s-au pus pe dat oameni afară. Din cei 3424 de funcţionari de la acelaşi minister au mai rămas 600.Pe unele le-au desfiinţat cu totul, în ideea că decît o instituţie coruptă, mai bine fără acea instituţie. Cum zice el: „Dacă închizi lumina într-o cameră fără bec nu se întîmplă nimic“. A desfiinţat inspectoratul sanitar pentru alimente, oricum inspectorii nu controlau, doar luau şpagă. Dintre toate controalele privind alimentele în Georgia au rămas doar două: cele privind mîncarea pentru copii şi regulile de ambalare. Şi-a propus pur şi simplu să marcheteze ţara la nivel internaţional ca cea mai prietenoasă pentru afaceri. Şi nu era doar un slogan, a luat metodologia după care Banca Mondială întocmea clasamentul Ease of Doing Bussines şi a făcut tot ce spuneau oamenii ăia. Georgia a sărit de pe locul 100 în lume pe locul 11. Are unele dintre cele mai mici taxe din lume (12% cotă unică pe venit), unul dintre cele mai laxe coduri ale muncii, taxe vamale aproape inexistente, la concurenţă cu paradisuri fiscale.”
Va invit sa cititi tot articolul : http://www.dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/articol/revolutia-libertariana-din-georgia
Iar Dan C Mihailescu scrie un articol ca Petrescu La depresia generală : “Cum te smulgi un milimetru din ecranul televizorului – unde te răpun de zece ori pe minut morţile, viciile, violările, decapitările, incendiile, codurile galbene, portocalii şi roşii, malpraxisul medical, copiii abuzaţi, topoarele, înjunghierile, inundaţiile, spînzuraţii şi faptul că România e campioana maladiilor în Europa – dai numaidecît de normalitate, eficienţă, eleganţă, inteligenţă sobră, elitarism profitabil, bun-simţ mercantil, subtilitate şi rafinament, de seninătate, moralitate, minţi luminate şi suflete de aur.”