E prima oara cind Mircea Vasilescu ma enerveaza (Ţapii ispăşitori în Europa ):

“Islanda, de pildă, a avut pe 6 martie un referendum în care poporul a trebuit să se pronunţe pe o temă extrem de delicată. Pe cînd era un paradis financiar cu bănci bogate şi dobînzi bune, Islanda a atras economiile multor străini, mai ales olandezi şi britanici. Cînd băncile au căzut, depunătorii au fost despăgubiţi de statele lor – Olanda şi Marea Britanie –, căci statul islandez, evident, nu avea cu ce… Acum, Islanda ar trebui să restituie celor două ţări cele 25 de miliarde de euro pe care acestea le-au dat propriilor cetăţeni. Aşa încît, pe această temă care are mai degrabă un caracter „tehnic“, Guvernul islandez a simţit nevoia să solicite părerea poporului. Bineînţeles, poporul s-a pronunţat emoţional: 9 oameni din 10 au spus „nu“, nu trebuie să dăm înapoi banii cu care cele două state i-au despăgubit pe cetăţenii lor, care însă erau depunătorii noştri pe vremea cînd prosperitatea zburda nestingherită prin Reykjavik. Şi zburda mai ales pentru că nişte străini depuseseră o grămadă de bani în băncile islandeze. Ceea ce islandezii par să fi uitat acum, răpuşi de criză.”

De ce ar trebui Islanda sa restituie niste bani pe care niste cetateni i-au depus la niste banci ? De faliment nu s-a auzit ? De jocul la bursa, nici atit ? Iar citatul acesta este de un prost-gust absolut :

“Şi zburda mai ales pentru că nişte străini depuseseră o grămadă de bani în băncile islandeze. Ceea ce islandezii par să fi uitat acum, răpuşi de criză.”

Cumva acei straini depusesera ca sa traiasca islandezii bine ? Sau ca sa aiba profit ?  Si revin: asa e jocul – depui banii intr-o firma si se poate intimpla sa dea faliment! E normal!

Iar la pagina 5 Robert Skidelski o spune mai bine decit pot eu (Reforma marilor bănci) :

“La baza prevenirii unui alt crash bancar stă problema hazardului moral – prin faptul că este asigurat contra pierderilor financiare, un jucător va continua să joace, riscînd. În cele mai multe ţări, dacă o bancă în care îmi plasez banii dă faliment, guvernul, şi nu banca respectivă, mă compensează. În plus, banca centrală are rol de finanţator în ultimă instanţă pentru toate băncile comerciale, considerate a fi „prea importante pentru a le pierde“. Drept rezultat, băncile care se bucură de avantajul asigurării depozitului şi de acces la fondurile băncii centrale sînt libere să se joace cu depozitele de bani, de parcă „ar avea cazinouri drept extensii“ – după cum spune John Kay.”

Daca vreti sa cititi despre nationalismul in floare la britanici, va recomand Porcii naţionali – despre emisiunea lui Jaime Olivier

Pentru Vintila Mihailescu ( România în anul raţei) : Buna dimineata!

Cristian Ghinea scrie despre Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!  in stilu-i inconfundabil :

“Senzaţia că se discută în paralel este inevitabilă. Nemţii încearcă să înţeleagă de ce aşteaptă lumea de la ei să plătească pentru greci. Grecii să înţeleagă de ce nu vor zgîrciţii de nemţi să plătească, doar au de unde, iar restul lumii aşteaptă asta de la ei. Preşedintele francez, de pildă, băiat bun şi inimos, a sărit imediat şi a dat asigurări că Grecia va fi ajutată. Fără nici o legătură, dar absolut nici o legătură, Parisul aşteaptă ca Atena să cumpere nişte fregate franceze pentru a-şi moderniza marina. Ocazie cu care lumea a aflat mirată că grecii au nevoie de fregate, probabil să apere insulele pe care le vor scoate la vînzare. Dar să nu devenim mercantili şi să nu pierdem din ochi discuţia principală: nemţii cei acri să facă bine să plătească. Altfel s-ar putea ca grecii să nu aibă bani pentru fregatele franceze, înţelegeţi. “