Teodor Tita scrie in stilu-i caustic https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/cit-mai-rezista-premierul : << Bolojan se opune în tăcere exceselor PSD, însă rezistența asta seamănă mai mult cu aceea a unei victime în casa căreia au intrat deja bandiții. A pus umărul în ușa de la dormitor, dar loc de dat înapoi nu prea mai e.  >>

Sever Voinescu scrie despre locul 2 in politica https://www.dilema.ro/tilc-show/micul-rubio-si-adevarul-nostru : << Rubio a înțeles cine e masculul alfa, a înțeles că politica se face în haită și nu de unul singur, așa că s-a plasat, cuminte, în rîndul al doilea, în trena liderului musculos, ascultă docil, execută programul trumpist și își așteaptă, cuminte, rîndul. Între timp, face tot ce e de făcut ca să rămînă în rîndul doi, pentru că nici acolo nu e ușor să te menții. Înghesuiala din jurul lui „Daddy” (cum îi spune secretarul general al NATO lui Trump) e destul de mare și concursul de lingușeli și obediențe e destul de competitiv. >>

Mihaela Simina scrie despre bucuria cunostintei in https://www.dilema.ro/tilc-show/observator-feminin-reteta-stelelor-de-pe-cer : << „Răsplata tînărului om de știință constă în emoția puternică de a te simți prima persoană din istoria lumii care vede sau înțelege un anumit lucru. Nimic nu se poate compara cu acea experiență”, a zis Cecilia Payne-Gaposchkina. >>

Cum lamuresti unui copil din vremea aceasta remarca lui Codrin Liviu Cutitaru din https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/exercitiul-reintoarcerii : << Am simţit însă, cu siguranţă, că trăiesc, că sînt viu şi că nimic nu mi-ar fi putut lua acea senzație în clipa cu pricina, senzație degustată pînă la ultima picătură, aidoma unui pahar cu Pepsi pe vremea lui Ceauşescu… >>

Carla Norrlof discuta despre negocieri ratate, in care fiecare trage in alta directie, crezind ca va fi mai bine https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/lungul-drum-catre-razboiul-cu-iranul : <<După prăbușirea JCPOA, Iranul a continuat să-și dezvolte programul nuclear și a redus accesul inspectorilor. Acest lucru a sporit puterea de negociere a Iranului fără însă a încălca fățiș pragul construirii unei arme nucleare, dar efectul strategic a fost opus celui intenționat de Iran.[…] Chiar și cu o putere militară copleșitoare și cu sprijinul SUA, doctrina de securitate israeliană a avut tendința de a considera riscurile emergente ca fiind intolerabile, mai degrabă decît negociabile. Prim-ministrul israelian Beniamin Netanyahu a articulat această abordare vreme de decenii, înfățișînd întotdeauna un Iran cu capacitate nucleară ca pe o amenințare existențială, mai mult decît ca pe o problemă gestionabilă. >>

Anca Manolescu despre problema cu statul teocratic https://www.dilema.ro/din-polul-plus/crimeea-ieri-si-astazi : << La răsărit şi la apus de Europa, religia a ajuns să slujească la deraierea minţilor, nu la rectificarea lor. >>