De aceea imi place dilema – doua pareri despre intoarcerea legii de catre Nicusor Dan – Teodor Tita, in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/vara-numaram-fascistii si Andrei Cornea in https://www.dilema.ro/situatiunea/naivitate-legalista –citez din al doilea articol: << Cine își închipuie că se poate legifera într-un stat – și încă în materia limitării unor drepturi – în afara unei opțiuni politice gîndește ori utopic, ori e rău intenționat, ori ia termenul „politic” într-un sens restrîns și depreciativ (ceea ce, în cazul de față, cred că este o mare naivitate.) >>
Ca de obicei , imi place sa citez din Plesu care citeaza din Noica care citeaza din (antrenor de ) fotbal https://www.dilema.ro/situatiunea/a-convietui-cu-imposibilul_2518 : << ceea ce e imposibil, aceasta era certitudinea că ieșirea din comunism este imposibilul însuși. Nu ne trecea prin cap să luăm de bun sfatul pe care un antrenor de fotbal îl dăduse tînărului Noica, după ce constatase că proaspătul sportiv renunțase să mai alerge după o minge pasată prea departe de un coechipier: „Noica, dacă nu vei alerga și după mingi imposibil de prins, nu vei face nimic în viață!”. >>
Sever Voinescu scrie despre o parabola romana in https://www.dilema.ro/tilc-show/reforma-trece-naravurile-ramin-o-scurta-povestioara-spre-folosul-dlui-ilie-bolojan : << Spune așa: gesturile frumoase, etice, chiar eroice, exemplul de sacrificiu personal, conducerea unui proces prin exemplu propriu trebuie făcute numai după ce te asiguri că ai publicul adecvat în față. Dacă mizezi că asumările eroice și pilda personală virtuoasă impresionează și mobilizează orice fel de public, greșești. Cînd ai în față o gașcă de nesimțiți duplicitari, de mult dedați trădărilor și hoțiilor, gesturile etice îți pot aduce din partea lor, mai degrabă, o sabie mai ascuțită în mînă decît emoția regeneratoare la care te aștepți. Sînt momente în care duci poporul înainte îndreptînd sabia împotriva lui și sînt momente în care îl duci înainte îndreptînd sabia împotriva pieptului tău. Trebuie doar să știi cu cine ai de-a face. >>
Carl Bildt scrie despre pacea fragila dinainte si probleme actuale –referitoare la problema nucleara https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/trump-si-aurul-nuclear-al-nebunilor : <<
Avînd în vedere temerile în creștere ale Rusiei și Chinei, Domul de Aur are, în mod ironic, puține șanse să asigure securitatea SUA. Tocmai am văzut că nici măcar sistemele israeliene și americane hipersofisticate luate împreună n-au putut împiedica numeroasele rachete iraniene să lovească centrul Tel Aviv-ului. Iar în cazul focoaselor nucleare, este nevoie de o singură rachetă.
Nu există soluții simple. Chiar dacă visul de a crea un sistem defensiv inexpugnabil nu va muri niciodată, logica stabilității nucleare este simplă. Chiar și în aceste vremuri dificile, existența unei forme de dialog între puterile relevante este o necesitate.
>>
Mai recomand articolul lui Iulian Comanescu, https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/exagerari-si-teorii-ale-conspiratiei-legate-de-uniunea-europeana
Si daca credeati ca in comunism infractiunile erau mai putine, vedeti https://www.dilema.ro/la-fata-locului/comunismul-infractional de Alexandru Bogdan Georgescu – cifre comparative 1980 cu 2007 . Si atunci erau probleme, doar ca nu apareau in ziare…
Din dosarul Dilemei
- Am zimbit la Alexandru Calinescu, https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/simtim-enorm-si-vedem-monstruos : <<
- Lavinia Betea documenteaza transformarea Elenei Ceausescu din 4 clase in academician in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/pe-cele-mai-inalte-culmi-metamorfoza-elenei-ceausescu-in-savant-de-renume-mondial : << Ziua următoare, însă, Consiliul de Stat al RSR emite un decret cu noi reglementări ale admiterii, stagiului și planului de învățămînt doctoral, în vigoare mai puțin de o lună de zile. >>
E o greșeală să credem că lăudătorii lui Ceaușescu au fost constrînși să exagereze: nu, ei s-au întrecut în exagerări, au făcut-o cu voluptate și cu mîndria datoriei împlinite. A fost, cu certitudine, punctul culminant al exagerării de partid și de stat. Prăbușirea comunismului nu a însemnat, din fericire, că românii și-au pierdut abilitățile. Scenele de delir la aparițiile lui Călin Georgescu, scandările cu „Călin, te iubim!” și „Călin – Georgescu – președinte” arată că există în continuare resurse și că românii adevărați știu să prețuiască liderul providențial.
Altfel, trăim permanent în regim de „Breaking news” și ne întrecem în superlative. Un protest împotriva unor măsuri guvernamentale este neapărat un „protest uriaș”. O divergență în sînul Guvernului este „un scandal monstru”. Vremea este „extremă”, „pădurile iau foc”, iar „incendiile nu pot fi oprite”, România „se topește”, dezastrul provocat este, bineînțeles, „uriaș”. Ai zice că sfîrșitul lumii e la o azvîrlitură de băț și că nu mai ai nici o șansă de scăpare. În fața acestui tip de discurs nu pot decît să reiau vorbele unui personaj al lui Caragiale: „A se slăbi!…”. >>