Andrei Plesu (re)citeaza din Elie Barnavi https://www.dilema.ro/situatiunea/multiculturalism : << Principiul setului minim de reguli valabile pentru toţi nu anulează diferenţele, ci, dimpotrivă, le protejează, le pune în contact, le distribuie simfonic. Deosebirea dintre multiculturalism şi integrare flexibilă e deosebirea dintre împestriţare stridentă şi armonie. Într-o societate în care regula e să umbli îmbrăcat, nu se poate accepta nudismul stradal invocînd drepturile omului şi farmecul alterităţii >>

Andrei Cornea propune solutii partiale la aceasta lume nebuna https://www.dilema.ro/situatiunea/retetar-impotriva-gretii : << Să citim cărți de istorie, notînd de îndată că epocile de mare confuzie au fost numeroase de-a lungul timpului și că n-avem nici un monopol aici. Dar istoria, poate chiar modelul altora din trecut, ar putea să ne inspire să rezistăm sau măcar să ne învețe să tratăm cu dispreț timpurile, suind deasupra lor prin „lărgirea perspectivei”. >>

Sever Voinescu discuta despre voia suprema in dileme https://www.dilema.ro/tilc-show/ginduri-la-cruce : << n fond, cel mai greu lucru de acceptat pentru un credincios creștin este că Duhul „suflă unde voiește, tu doar auzi glasul lui, dar nu știi nici de unde vine, nici încotro se duce”  (Ioan 3, 8). Vă dați seama ce credință este asta? Tu crezi, faci tot ce crezi, bifezi toate cele cerute de credință, poți fi cel mai sfînt om de pe lume și totuși nu poți ști încotro merge Duhul – e foarte posibil să sufle în altă direcție și din altă direcție decît acelea pe care un bun credincios le-ar anticipa. Căci nu e după cum vrea sau se așteaptă credinciosul, ci după cum vrea Dumnezeu Tatăl, de la care Duhul purcede. Mai clar, asta înseamnă că, oricît de credincios aș fi, tot nu pot să anticipez judecata și intenția Tatălui ceresc. Atunci, ce îmi rămîne de făcut? >>

Stephen Holmes scrie despre cum a disparut bunavointa in relatiile dintre state https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/unde-au-disparut-toti-aliatii : << Lecția pe care au învățat-o aliații este și mai importantă. Sistemul alianței a funcționat parțial pentru că a creat norme care constrîng toate părțile, inclusiv potențialii profitori. Odată ce hegemonul adoptă deschis o logică pur extractivă, le permite tuturor celorlalți să raționeze în același mod. Cînd Pistorius spune „nu noi am început-o”, el nu îl trădează pe Trump. A învățat de la el. Aliații nu au abandonat logica sprijinului reciproc, au adoptat alternativa lui Trump la aceasta. >>

Adina Popescu descrie istoria unui spatiu comercial in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/second-hand : << Am observat și eu că, în perioade de criză financiară, dispar, de pildă, shaormeriile și sînt înlocuite rapid de covrigării, covrigul fiind cel mai ieftin produs care poate să-ți potolească foamea pe stradă. Tot așa, atunci cînd oamenii își reduc bugetele, pentru că nu le mai ajung banii, dispar magazine cu haine „de firmă” și reapar ca ciupercile după ploaie magazinele de haine de second-hand. >>

Laura Carmen Cutitaru imi aduce aminte de Douglas Adams https://www.dilema.ro/la-singular-si-la-plural/pestisorul-babel : << . „Mic, galben, cu aspect de lipitoare, este probabil cel mai ciudat lucru din Univers. Se hrănește cu energia undelor cerebrale pe care le recepționează de la cei din jur, și nu de la propriul purtător. Absoarbe toate frecvențele mentale inconștiente din această energie – ele sînt nutritive –, apoi excretează în mintea purtătorului o matrice telepatică alcătuită prin combinarea frecvențelor gîndirii conștiente cu semnalele nervoase recepționate de la centrii vorbirii din creierul care le-a produs. Consecința practică e că, dacă-ți introduci un peștișor Babel în ureche, înțelegi pe loc orice ți se spune, în orice formă de limbaj. Ceea ce auzi e o decodare a matricei de unde cerebrale furnizate, de către peștișor, minții tale.” Așa este descrisă ciudata lighioană în Ghidul autostopistului galactic, volumul 1 „dintr-o trilogie de cinci”, publicat în 1979 de Douglas Adams, satirist, scriitor de science-fiction comic și de literatură absurdă, de origine (cum altfel?) engleză. >>

Din dosarul Dilemei

• Laurentiu Staicu despre lumea moderna https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/intre-noi-orasul : << Dar noi, astăzi, ce mai căutăm? Uneori am impresia că nu mai căutăm nimic. Avem atît de multe formule pentru o viață bună încît nici nu ne mai interesează prea mult să alegem cu discernămînt. Fiecare trăiește după cum îl taie capul. Pe Dumnezeu nu-l mai căutăm, căci am ajuns, într-un fel sau altul, să credem că a murit. Nici cunoașterea naturii nu ne mai preocupă în mod direct, am delegat-o unui grup de experți pe care-i numim, generic, oameni de știință. Ne pasă doar de aplicațiile tehnologice ale descoperirilor lor, de ceea ce ne este util și ne oferă plăcere. Cu alte cuvinte, trăim azi într-un soi de apatie generalizată care se vede și în felul în care ne construim viața împreună, în felul în care arată orașele noastre astăzi: haotice, aglomerate pînă la sufocare, eclectice și contradictorii. Tensiunile fertile din trecut au fost înlocuite de conflicte, polemica s-a transformat în ideologii confruntate fanatic, iar piața – cîndva loc de întîlnire – a devenit un spațiu de etalare, o vitrină a snobismului colectiv. >>
• Stefan  Ghenciulescu despre calitatile unui oras https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/dincolo-de-utopie : << Al doilea element esențial al unui oraș bun este locul public. Să lăsăm puțin deoparte proiecțiile de viitor și să ne uităm puțin la Roma antică, un oraș enorm și foarte dur, chiar și pentru epoca sa. Însă, dacă ne uităm la un plan sau o machetă reconstituite, distingem cu destulă greutate pe unde se află centrul puterii, adică Palatul imperial. Templele sînt frecvente și importante, cum e și normal. Însă elementul urban covîrșitor sînt clădirile și spațiile publice: terme, stadioane, foruri enorme, variate și ubicue. Desigur, nu de lupte de gladiatori avem nevoie astăzi, ci de apărarea și producerea spațiului public. Asta înseamnă în primul rînd locuri comune, interioare sau exterioare, de calitate și în care să poți sta fără să plătești. Constatăm că, în lumea de astăzi, spațiul și echipamentele publice sînt acaparate sau privatizate, în timp ce rolul lor tradițional este canibalizat de pseudo-spații publice de tipul mall-ului. >>
• Romanita Constantinescu rememoreaza Berlinul in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/inchide-ochii-si-vei-vedea-orasul : << Dacă, la 1871, Berlinul număra în jur de 800.000 de locuitori, în numai două decenii numărul total al locuitorilor se dublează, fără ca suprafața orașului să crească corespunzător – ea rămîne relativ aceeași pînă în 1920. Densitatea locuirii crește considerabil. Celebre, în sens negativ, devin apartamentele mici și supraaglomerate din așa-numitele „cazărmi de închiriat” (Mietskasernen). În ele locuiesc chiar mai multe familii la un loc, pe cinci-șase etaje, cu vedere mai ales spre curțile interioare strîmte, întunecoase, în care se găseau WC-ul comun și pompa de apă. Bucătăriile erau și ele comune, dotate cu sobe cu cărbuni și subînchiriate și ele pe perioada nopții chiriașilor fără locuință. Abia după 1900 (Altbau tîziu) apar și în clădirile de închiriat nou construite toaleta comună, la început una pe palier (respectiv între paliere) sau apa curentă. Standardizarea sanitară se produce abia după 1920: baia în apartament devine normă, la fel ca WC-ul interior și bucătăria funcțională, dotată cu apă curentă. >>