Constantin Rudnitchi citeaza din doua studii – unul din UE despre SUA, altul din SUA despre UE – si amindoi au dreptate https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/ue-vs-sua-sau-attali-vs-roubini  – cititi tot articolul.

Andrei Cornea scrie despre caldicei in https://www.dilema.ro/situatiunea/ca-romanul-impartial : << Din punct de vedere al realismului politic – atît de prizat azi –, păstrarea ambiguității ar fi, așadar, cu mult cea mai rea soluție. Chiar Machiavelli îl consiliază pe principe să evite să rămînă neutru cînd două puteri sînt în conflict. >>

Teoria lui Sever Voinescu arata bine in https://www.dilema.ro/tilc-show/chiar-am-pornit-domnule-bolojan , dar cred ca sunt greu de facut : << Menținerea unui nivel relativ scăzut al dobînzilor. În orice caz, autoritatea trebuie să arate o disponibilitate clară că este înclinată mai degrabă să scadă dobînzile decît să le mențină sau să le crească, iar piața trebuie să înțeleagă această „preferință”, ceea ce ușurează creditarea. >> – aici statul trebuie sa se imprumute mai putin- dar nu stiu daca e suficient .

Codrin Liviu Cutitaru m-a facut sa zimbesc trist https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/incrementia-atque-decrementia : << Ceea ce rămîne sigur, din păcate, e că politica, aidoma literaturii odinioară, a (re)inventat suprarealismul. Cu o diferență. În literatură, suprarealismul a fost bun. >>

Rodica Zafiu scrie despre expresia romaneasca https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/sa-ti-bati-copiii : << În Proverbele românilor, Iuliu Zanne amintește de un procedeu tradițional de fixare în memorie a hotarelor unei proprietăți: prin bătaia copiilor în dreptul reperelor mai importante: „Bietul copil nu uita niciodată ce pățise și unde fusese bătut; astfel că proprietarul moșiei îl avea întotdeauna de mărturie pentru locul unde se pusese semnul de hotar” (volumul VI, 1901, p. 151). >>

Horia Corches scrie despre facultate in termeni omenesti https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/vechea-mentalitate-a-breslei : << Desigur, există domenii unde corespondența este structurală. Nu poți practica medicina fără studii medicale, nici arhitectura fără formare specifică. Dar a transforma această exigență particulară într-un criteriu universal pentru toate domeniile înseamnă a ignora natura diferită a cunoașterii. Un absolvent de Litere care ajunge în comunicare, un istoric devenit manager, un fizician intrat în IT nu sînt dovezi ale eșecului universității, ci ale flexibilității formării sale. Competențele dobîndite – analiză, argumentare, capacitate de sinteză, rigoare – sînt transferabile. Fratele meu, după ce a absolvit Medicina, apoi rezidențiatul și a lucrat cîțiva ani în domeniu, s-a reprofilat apoi în domeniul vînzărilor, lucrînd astăzi într-o mare firmă din Marea Britanie. >>

Grzegorz Kwiatkowski scrie despre umanitate si probleme https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/frate-trump  : << Cum a reușit atunci cineva atît de banal să cucerească o societate atît de educată și de sofisticată ca aceea germană? Răspunsul lui Mann a fost că politica democratică nu este niciodată pur rațională. Instituțiile sale ascund un substrat mai primitiv, care îi recompensează pe cei care pot atrage atenția alegătorilor și le pot dirija emoțiile, adesea în detrimentul complexității și substanței.[…]Aceeași luptă pentru sufletul lumii se desfășoară acum în multe locuri – din Ucraina pînă la străzile marilor orașe americane. Rezultatul ei nu e predeterminat. Chiar dacă umanitatea are o moștenire întunecată, ea are și o capacitate înnăscută de a învăța și de a se schimba. Pentru ca acest lucru să se întîmple, trebuie însă ca mai întîi să facem ceea ce ne-a cerut Thomas Mann: să recunoaștem înrudirea noastră cu cei care cedează tentației autoritare și să acceptăm că sîntem făcuți din același aluat. Numai o astfel de conștiință morală poate împiedica demagogia și represiunea care au definit secolul al XX-lea să prevaleze din nou. >>

Probabil ca va trebui sa iau auto-biografia lui Hopkins din care citeaza Andrei Manolescu https://www.dilema.ro/tilc-show/liste-lungi  : << Anthony Hopkins povestește în cartea sa autobiografică (intitulată Hai că am reușit, puștiule) cum Laurence Olivier i-a spus odată că „Tracul înseamnă vanitate. Te întrebi ce părere au oamenii despre tine? Dracu’ să-i ia! Aruncă-te în gol”. Hopkins a înțeles că „să ai trac înseamnă să te gîndești prea mult la tine”. >>

Din dosarul Dilemei:

Adrian Cioroianu scrie despre GamesOfThrones si greci in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/democratia-moare-in-emotii-frustrari-sausi-plictiseala-iar-viitoarea-dictatura-va-fi-una-a-plebei-needucate : << Provenit dintr-un mediu modest și ajuns în lumea bună prin jonglerii, Littlefinger îi spune lui Cersei că e la curent cu secretele Casei Lannister și că familiile nobile, de regulă, uită un adevăr simplu: anume că, se știe, cunoașterea înseamnă putere! Cersei cade o clipă pe gînduri, apoi strigă gărzilor: „Puneți mîna pe el și tăiați-i gîtul!“. În fața unui Littlefinger năucit, care se zbate disperat în strînsoarea soldaților, Cersei revine: „Stați! M-am răzgîndit. Lăsați-l liber!“. Și apoi îi șoptește lui Littlefinger un adevăr încă și mai important: „Puterea înseamnă putere!“.[…] Fără combaterea inegalității și fără promovarea meritocrației, atunci, OK, da, putem să ne luăm genunchii în brațe, pentru impactul cu noua dictatură. Care va fi, foarte probabil – în termenii lui Polibiu –, una a plebei needucate. >>

Mihai Ghitulescu citeaza din Patrascanu despre virtutile democratiei in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/haz-de-ucaz : << La noi, o recunoștea și Pătrășcanu, cel scos cu forța din Parlament, „oricît de viciat era vechiul regim parlamentar […], oricît de formal era liberalismul și constituționalismul lui, totuși atît bugetul cît și întreaga politică economică […] nu puteau fi, în întregime, sustrase controlului public”. >>

Mircea Kivu analizeaza sistemul politic din Romania in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/romanii-si-democratia-nepotrivire-de-caracter : <<

Aici, ar trebui să ne întrebăm: cît de democratică este democrația română? Acceptînd poziția lui Karl Popper, care definește democrația prin posibilitatea cetățenilor de a-și controla și a-și înlătura liderii corupți sau incompetenți, vedem că România e destul de îndepărtată de acest concept. Cetățeanul român are (teoretic) posibilitatea de a-și alege guvernanții, după care rolul său se reduce la cel de plătitor de taxe și privitor la televizor.

Sistemul de scrutin practicat în România – cu liste închise – face ca, practic, să fie aleși candidații pe care pixul șefului de la partid i-a așezat pe primele locuri. Cum se manifestă, la noi, controlul cetățeanului asupra liderilor? Există posibilitatea revocării unui parlamentar? Nu. Revocarea unui primar? Semnături din partea a 25% din listele electorale, urmat de referendum cu participare de 30% – imposibilitate practică, drept dovadă nu s-a întîmplat niciodată. Ar mai rămîne speranța controlului reciproc al puterilor, dar, după cum vedem în zilele astea, conclavul magistraților e de necontrolat, Parlamentul legiferează doar cu voie de la Guvern, iar acesta e permanent blocat de lupta dintre partide.

Cînd puterea se obține și se păstrează exclusiv în urma unor campanii electorale, cîștig de cauză au mereu cei care promit mai mult și mai frumos – de unde ascensiunea curentelor populiste, în toate partidele. Dacă adăugăm că regulile jocului (adică legile electorale) sînt făcute mereu de cei aflați la putere, înțelegem de ce calitatea guvernanților e mereu și peste tot în declin.

>>