Teodor Tita scrie despre probleme in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/stinga-are-nevoie-de-reprezentare-2-si-nu-numai-ea : << Probabil singurii cetățeni care mai cred într-o schimbare zilele astea sînt martorii lui Călin Georgescu. Ei nu au întrebări. Doar certitudini. >>

Andrei Plesu reia https://www.dilema.ro/situatiunea/national-si-supranational-o-dilema-europeana un articol vechi : << Nu am soluţii de ieşire din dilema anunţată în titlu. Fără Europa nu se poate. Dar nici moartea entropică a naţiunilor nu e posibilă sau dezirabilă. A găsi continuitatea, gracilă, dintre cele două direcţii ar trebui să devină un proiect de reflecție prioritar. Şi asta în timp ce, uneori, în Europa pare să fi început numărătoarea inversă. >>

Andrei Cornea face distinctii in https://www.dilema.ro/situatiunea/recrudescenta-antisemitismului-i# : << Ceea ce vreau să spun este că a nega dreptul Israelului ca stat evreu la existență – principiu înscris în carta fundamentală Hamas – este nu numai echivalent cu o declarație de război perpetuu, dar contestă și legea internațională, în afara căreia Hamas s-a pus, prin doctrina și practica lui teroriste și totalitare. >>

Sever Voinescu scrie despre ce ar trebui sa fie invatat la scoala in https://www.dilema.ro/tilc-show/istoria-pret-si-dispret# : << Acolo, Kant zice așa: copiii nu trebuie educați avînd în vedere datele concrete ale societății în care trăiesc, ci avînd în vedere trăsăturile ideale ale societății. Știu, asta aruncă în aer toată pedagogia pe care o urmărim asiduu, adică cea cu „abilități și competențe”, cea cu „pregătim pentru piața muncii”, cea cu „să învățăm numai ceea ce e util”, unde ceea ce e util variază dramatic de la un părinte isteric la altul. Dar să vedem de ce spune Kant asta. Pentru el, educația nu înseamnă informare, ci formare – așadar, informezi copilul despre lumea în care trăiește, dar îl formezi însămînțînd în sufletul lui proiectul ideal al societății, îi însămînțezi în suflet lumea cum ar trebui să fie. Dacă te limitezi la livrarea și formarea copilului după datele lumii reale, existente, atunci nu ai nici o șansă să speri de la acest copil că va încerca schimbarea lumii în bine. Lucrul în lumea reală cu mintea spre lumea ideală i se părea lui Kant cea mai bună variantă de om. Pericolul în acest caz, desigur, este acela de a disprețui lumea reală, de a-i disprețui pe cei care trăiesc cu totul în ea și numai în ea. >>

Codrin Liviu Cutitaru aduce o dilema mai veche decit a tramvaiului in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/o-discutie-demodata# : << n Republica, Platon sesiza, prin vocea lui Socrate, un detaliu interesant. Presupunînd că e just și etic să returnezi ceea ce ai împrumutat de la cineva, să ne imaginăm, zicea filozoful maieuticii, acest scenariu: iei o sabie, temporar, de la o cunoștință și, în clipa înapoierii marțialului instrument, afli că posesorul și-a pierdut, subit, mințile. Cum procedezi? Socrate nu are nici o ezitare: fără îndoială, renunți să mai restitui sabia, întrucît, făcînd astfel, te pui în pericol atît pe tine, cît și pe cei din jur. Încalci, cu alte cuvinte, regulile, schimbîndu-ți conduita și, implicit, comportamentul, în numele binelui colectiv. De aceea, ar trebui să credem, alături de platonicieni, că niciodată comportamentul din interiorul caracterului moral nu se va supune liniarității obtuze, ci aceleia raționale. Statornicia sa vine din dreapta judecată, al cărei singur scop rămîne binele universal. Înțelepciunea – fie ea și grefată pe o anume conduită sinuoasă – creează virtutea, iar nu nesăbuința. >>

Rodica Zafiu se amuza cu AI in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/fantezii-lingvistice-si-literare : << La cererea de explicații etimologice răspunsurile oferite sînt adesea absurde sau false. Pînă una-alta, nu-i așa de rău: asemenea capcane pot fi de folos profesorilor pentru a detecta lucrările scrise bazate pe un singur click. >>

Stela Giurgeanu scrie despre o carte exceptionala in https://www.dilema.ro/la-fata-timpului/ignoranta-voluntara-iluzia-genului-neutru : <<

Departe de a idealiza trecutul, Sastre reamintește că biologia umană nu dispare prin decret ideologic. Dorințele, preferințele, tiparele de comportament au fost modelate de milioane de ani de selecție naturală și sexuală. „Bărbatul caută, inconștient, semnale de fertilitate, tinerețe, sănătate, proporții armonioase. Femeia caută siguranță, resurse, protecție.” Nu e vorba, susține Sastre, de superficialitate masculină sau cupiditate feminină, ci de raționalitate evolutivă. În vremurile cînd sarcina putea ucide, iar creșterea unui copil necesita ani de efort, selecția naturală a înzestrat femeile cu o prudență instinctivă. De aceea, etichetarea lor drept „interesate” e o formă de amnezie culturală: uităm prețul biologic al fiecărei erori de alegere.

>>

Din Dosarul Dilemei

• M-a surprins articolul lui Alexander Baumgartner despre plagiat in Evul Mediu , https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/adevarul-traditiei-poate-fi-plagiat : <<  Eram membru în CNATDCU şi taxam orice plagiat, dar pe de altă parte, editam texte medievale care plagiau masiv din autorii contemporani lor, care plagiau şi ei, sau din predecesori, fără ca nimeni să spună ceva pentru că chiar asta era norma universitară în epocă. Este ceva absolut tulburător![…]Fenomenul acesta se extinde și în secolul al XII-lea, este foarte frecvent. Se cam stopează în secolul al XIII-lea, cînd explodează Universitatea – asta este interesant! – pentru ca în a doua jumătate a secolului al XIV-lea să devină normă: nu-ţi iei doctoratul dacă nu plagiezi, dacă nu coşi între ele citatele, dar vom vedea cum, fără o regulă anume. Regula generală este: „Te rog să copiezi”. >>
• Alina Necsulescu este savuroasa in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/traditiile-intre-memorie-si-uitare : << Avem în istorie copiii rămaşi singuri în urma războaielor şi a bolilor, avem ruperea Basarabiei de România, avem colectivizarea, ruperea de sat, avem exilul, avem interdicţia avortului care a condus la zeci de mii de copii abandonaţi în instituţii de stat. Apoi avem exodul de după 1990 – migraţia masivă care a lăsat familii rupte între lumi. Încă trăim trauma sistemului comunist care şi-a abandonat cetăţenii înfometîndu-i, agresîndu-i, abuzîndu-i, deprivîndu-i nu doar de proprietatea fizică, dar şi de proprietatea eului, adică de propria identităte. Acestea sînt exemple care ne arată pe noi înșine, ca popor, ca pe un fel de atlas al rupturilor.[…]Cînd o bunică spune: „Aşa se cade“, şi un nepot întreabă: „Dar de ce?“, în spatele tensiunii este o filiaţie de sens. >>
• Un articol sarcastic de la Nicolae Weisz –  https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/paseistul-bine-temperat : << Concluzie dreaptă, nu degeaba au trudit Ion Heliade Rădulescu la Zburătorul, nici Eminescu la Luceafărul, şi concluzia subtilă: visul tainic al poporului român este imponderabilitatea. >>
• Despre nostalgia totalitara scrie Cosmin Popa in https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/nostalgia-totalitara# : << Pentru că această generalizare a corupţiei, inclusiv ca formă de rezistenţă, a dus la crearea unui mediu cultural marcat de precaritate morală, dar şi de un tip de gîndire concurenţială. Corupția din comunism, paradoxal, a creat un tip de lume în care foarte mulţi dintre concetăţenii noştri s-au simţit confortabil să evolueze, după cum ne arată foarte multe mărturii din epocă. >>