Teodor Tita scrie despre partide in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/mai-incet-cu-guvernul# :
<<
Rupt între tentația naționalismului tîmp și o social-democrație în care nu crede decît oportunist, PSD e obligat la o clarificare.[…]
Practic, promisiunea curentă a PNL e că salvează România de prostiile făcute de PNL în ultimii patru ani cînd, într-o formă sau alta, a fost la guvernare.[…]
Nici USR nu prea mai știe cu cine vorbește, iar dacă obiectivul lor e să devină noul partid prezidențial (au, indiscutabil, motive să spere la așa ceva), orice discuție despre intențiile useriste e pierdere de vreme.
Trei partide, trei modele de confuzie. Amestecîndu-le, nu vom obține în nici o formulă o țară coerent administrată. Ci încă o coaliție instabilă, populată de nervoși și inconștienți care se vor certa în ședința de guvern pe mărunțișuri, întrerupți uneori de zgomotul tencuielii care cade de pe zidurile clădirii.
>>
Si Andrei Plesu rasufla usurat in https://www.dilema.ro/situatiunea/probleme-ale-romaniei-eterne : << În ultimele săptămîni (dar nu e prima dată), am fost perplex să văd ce bătaie de cîmpi mîndră de sine poate determina „poporul” să susțină pentru președinția țării un candidat pe nume George Simion. Adică să dea țara pe mîna unui golănaș rudimentar, bezmetic, mîndru de ce-i lipsește, vorbind o românească de caftangiu și o franceză de Coana Chirița. Motivul? Patriotismul de beton și plictiseala de „tirania” europeană. Băiat de băiat! Gata să dea victorios de pămînt cu „sistemul”, cu sorosiștii, cu elitiștii, cu toți cei care îi stau în cale. >>
Andrei Cornea si el e cu lucrurile simple in https://www.dilema.ro/situatiunea/pamintul-e-rotund : << Și, în concluzie, să ținem minte un adevăr simplu care, poate, le cuprinde simbolic pe toate: vom avea la Cotroceni un președinte care, spre deosebire de contracandidatul său conspiraționist și demagog, nu trebuie să aștepte, cum declara, ca niște pseudo-oameni de știință sau serviciile de informații să-i comunice dacă Pămîntul este sau nu rotund. Nu: noul președinte, noi, ca și milioane de oameni cu mintea întreagă, cu toții știm bine asta, de cînd eram în școala primară: Pămîntul este rotund. Iar doi și cu doi fac patru. >>
Din dosarul Dilemei
- https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/manosfera de Cristina Praz
- https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/adolescenti-captivi-in-ura de Stela Giurgeanu
Si recomand articolul Stelei Giurgeanu, https://www.dilema.ro/la-fata-timpului/nevoia-de-a-uri : << O va face prin indicarea unei surse a răului, sursă mereu definită într-un mod vag: „Vinovatul nu trebuie să fie identificat în mod clar, astfel încît să se creeze impresia că acesta își desfășoară afacerile pe ascuns, sugerîndu-se că, de fapt, există conspirații la nivel înalt. Discursul populist trebuie să convingă oamenii că totul ar merge ca pe roate dacă aspirațiile lor de bine nu s-ar lovi de mașinațiunile acelui sistem, abstract, care blochează întreaga societate”. Pentru a se face vizibil și a-și asigura voturile oamenilor, discursul unui asemenea lider nu va conține neapărat un program politic explicit, ci va marșa pe un set de invective la adresa „celorlalți”, cei care nu-l votează. >>
Iar Laura Yvonne Gherghina scrie despre https://www.dilema.ro/caleidoscopie/le-biologiste-passe-la-grenouille-reste : << Driesch a realizat experimente folosind arici de mare, a căror dezvoltare embrionară o putea urmări cu aceeași ușurință cu care Roux o urmărea pe cea a broaștelor. Spre deosebire de Roux, în loc să distrugă complet una dintre cele două celule embrionare, Driesch le-a separat pur și simplu printr-o agitație ușoară. Lăsîndu-le apoi să se dezvolte independent, în loc să găsească precum Roux „jumătăți” de structuri embrionare, Driesch a obținut două larve de arici de mare. Deși larvele erau ceva mai mici decît în mod normal, separarea celor două celule a permis formarea de gemeni. Driesch a obținut același rezultat și cînd a separat celulele după a doua diviziune, cînd sînt patru celule, fiecare dezvoltîndu-se apoi într-o mică larvă acvatică. Totuși, Driesch a observat că acesta era punctul limită: capacitatea de a se dezvolta într-un organism complet se păstrează doar pînă la a doua diviziune celulară. Cu alte cuvinte, cele patru celule timpurii ale dezvoltării embrionare sînt totipotente, avînd capacitatea de a se dezvolta într-un organism întreg. >>