Constantin Rudnitchi discuta despre https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/alegeri : << Cînd guvernele Ciucă și Ciolacu au crescut deficitul bugetar și datoria publică, oamenii au înțeles că România funcționează pe datorie. Probabil că deficitul bugetar nu spune foarte mult publicului larg, dar datoria publică (sub diversele ei forme, pe secundă, pe cap de locuitor, ca procentaj din produsul intern brut) a atins zona sensibilă a publicului. Cu atît mai mult cu cît cetățenii au înțeles că datoria de astăzi va fi plătită de copiii lor. O sintagmă destul de populistă, dar totuși reală.  >>

Teodor Tita e mai optimist decit mine in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/dincolo-de-conspiratii-citeva-ginduri : <<

Ca jurnalist, am văzut deja o generație de politicieni venind și plecînd. România e mai puternică decît oricare dintre politicienii ei.

>>

Am ris la articolul lui Andrei Plesu https://www.dilema.ro/situatiunea/hiper-si-supra-realism-la-mae – cititi-l…

Sever Voinescu scrie despre conservatorism in https://www.dilema.ro/tilc-show/doua-feluri-de-conservatori : << Înțeleg bine de ce un conservator se bucură cînd Donald Trump o învinge pe Kamala Harris. Dar nu prea înțeleg de ce trebuie să-l urmezi pe Trump. >>

Mihaela Simina scrie despre “nu ne vindem tara” Carol Davila – https://www.dilema.ro/tilc-show/alt-carol-al-romaniei : << Doctorul Carol Davila, un tînăr francez de aproape 25 de ani, cu doctoratul luat la Paris, sosise în țară în 1853, deci cu 13 ani înainte de principele Carol, și avea de gînd să rămînă vreo trei ani. A rămas mult mai mult timp. Tot timpul său, de fapt, pînă cînd s-a stins din viață în 1884. În această perioadă, pur și simplu a construit bazele sistemului medical românesc din (aproape) nimic. >>

Despre violenta asupra femeilor in diverse state europene ( in altele, ex talibane, nici nu exista date… ) cititi in https://www.dilema.ro/societate/pandemia-din-umbra

Iar despre naveta – cititi la https://www.dilema.ro/la-fata-locului/definiri-si-realitati-ale-navetismului : << Ieri, unul spre 55 de ani se plîngea șoferului șmecher și nesimțit: „Mă ține și 12 ore la muncă, acu’ două luni ne-a ținut două săptămîni la mama dreacului în fabrică de nici nu puteai ieși să-ți iei un covrig sau un pachet de țigări, că oricum fabrica era în cîmp, de parcă eram la unitatea militară. La închisoare e mai bine, să știi… Da, și io mă grăbesc acasă, am copii și nepoți… Știi că nu am fost de cînd mă știu niciunde, adică să mă duc și io la un hotel, undeva, să stau și io ca omu’… Numa’ muncă, numa’ navetă…“. >>