Teodor Tita se enerveaza, dar degeaba, in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/alte-motive-de-enervare : << Tot în zona de Justiție și ordine publică, putem remarca decizia unei instanțe bucureștene de a-l scăpa pe fugarul Mario Iorgulescu de pedeapsa de 13 ani și 8 luni de închisoare la care fusese condamnat după ce, conducînd beat și drogat, a ucis un nevinovat pe o stradă din București. Dl Iorgulescu, fiul unui baron de prin fotbalul românesc, a dispărut după incident și, de ani de zile, se tratează în libertate la o clinică italiană specializată în afecțiuni psihice. Poate n-ar fi rău să scrie o scrisoare de recomandare a amintitei clinici și pentru cinicii judecători români al căror sentiment al dreptății s-a atrofiat cu totul. În nici o situație nu e posibil ca un criminal să fie criminal într-o instanță și autor al unei banale culpe în următoarea. Sigur că putem accepta că s-a făcut undeva o greșeală, însă tradiția achitărilor în serie din Justiția românească e deja atît de lungă încît a căuta circumstanțe atenuante sau a oferi înțelegere e un act de orbire voluntară. >>
Alin Fumurescu scrie despre Nicusor Dan ca despre un medicament natural in https://www.dilema.ro/tilc-show/ce-are-el-si-n-avem-noi : << Mulți, foarte mulți dintre noi nu știm, nu realizăm acest asalt zilnic, această agresiune asupra normalității. Dar o simțim. Și tocmai de aceea rîvnim, chiar fără să ne dăm seama, la o pauză de la prefăcătorie. La un „ce-i în gușă, și-n căpușă“ de modă veche. Organismul știe înainte să aflăm noi. >>
Edoardo Campanell scrie despre orasul extractiv dpdv arhitectural in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/venetia-si-blestemul-frumusetii : << Veneția și-ar putea regăsi ingeniozitatea, inventivitatea și perseverența care au făcut-o cîndva atît de măreață. Obiectivul nu ar trebui să fie doar conservarea și exploatarea patrimoniului său artistic și cultural, ci extinderea acestuia. Ceea ce presupune o depășire a abordării extractive care secătuiește încet orașul. >>