Teodor Tita scrie despre lupta intre rau si mai rau in https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/iluminismul-intunecat : <<

Așa că atunci cînd spune că nu îi pasă de Ucraina ar trebui să fie luat foarte în serios. Afirmația aceea trebuie luată foarte serios în seamă pentru că, citită în cheia izolaționismului american, ea înseamnă „Nu îmi pasă de Europa”. Or asta ar trebui să ne dea de gîndit. De la București la Lisabona, nimeni nu e pregătit pentru iluminismul întunecat.

Știm doar că, în Europa, îl numim mai sintetic iliberalism. Și, de vreo zece ani, ne mirăm steril în fața lui.

>>

Andrei Cornea pare sa argumenteze ca sa cintaresti lucrurile e mai prost https://www.dilema.ro/situatiunea/sa-nu-fii-in-pielea-omului-om : << Dimpotrivă, aproape că am ajuns să-i invidiez pe fanaticii religioși ori ideologici și pe fanii necondiționați ai vreunei obsesii conspiraționiste: măcar ei știu perfect și întotdeauna ce trebuie să facă, cu cine să voteze sau să nu voteze; n-au ezitări și regrete, ci numai furie și resentiment. Presupun deci că dorm împăcați cu delirul lor, care, în ultimul timp, devine de altfel tot mai respectabil: nu ni se spune din toate părțile și cu tot aplombul că important este să fim fideli nouă înșine și să devenim ceea ce sîntem? Așadar, dacă rațiunea noastră șchioapătă, să nu ne jenăm și să nu încercăm să corectăm; dimpotrivă, să devenim cît mai repede și cu toată sinceritatea absurzi (vorba lui Cioran), să intrăm într-un delir autentic, nu simulat, ba să ne și mîndrim cu uriașul diapazon al nebuniilor noastre și ale amicilor noștri politici. >>

Si cartea, ca intotdeauna , se inspira din realitate https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/si-deodata-mic-elogiu-polar-ului-francez ( Stela Giurgeanu ) : <<

În 2010, Pierre Lemaitre a primit premiul european de ficțiune polițistă pentru Cadres Noirs.

Însă cartea nu e doar ficțiune. A fost inspirată dintr-un fapt real: în 2005, șeful agenției de publicitate a France Télévisions, Philippe Santini, a organizat un asemenea joc, de luare de ostatici, pentru a testa rezistența la stres a directorilor companiei sale. Philippe Santini a fost condamnat definitiv pentru „complicitate la violență intenționată agravată, cu premeditare și folosire sau amenințare cu arma (…) și răpire”.

>>

Sever Voinescu face paralela intre ciini si ursi vs ONG in https://www.dilema.ro/tilc-show/cind-civismul-ucide : <<

Despre corporații am înțeles, deja, esențialul: profitul în buzunarul acționarilor este tot ce contează pentru ele. La fel, trebuie să înțelegem ceva esențial despre mișcările civice: în măsura în care exprimă o îngrijorare reală, acestea propun soluții radicale și neînțelepte. Pe de altă parte, orice dezvoltare umană sănătoasă se va face în mijlocul tensiunii dintre două direcții: pe de o parte, civicii care vor să nu se atingă nimeni de mediul natural în numele echilibrului ecologic, pe de altă parte dezvoltatorii, care vor să fie lăsați să facă ce vor ei în numele creșterii economice. Ambii vectori sînt utili numai în măsura în care există un decident care îi ascultă, dar nu-l urmează pe nici unul, ci decide calea corectă. Calea corectă nu este calea de mijloc pentru că este foarte posibil ca, în fiecare situație concretă, corect să fie mai degrabă ce zice o parte decît cealaltă. Corectitudinea în asemenea situații este, întotdeauna, o chestiune de dozaj între soluțiile extreme; un dozaj, repet, care rareori este 50/50. Treabă complicată. Din păcate, singura autoritate care poate decide care e calea corectă este cea politico-administrativă. Dar și ea e atît de fragilă, de coruptă și de incompetentă, încît să-i ceri să mai fie și înțeleaptă e ca și cum cineva mi-ar cere mie să fiu fluent în japoneză de mîine. Așadar, ce-i de făcut?

Nu știu, dar măcar să nu uităm lecțiile primite: nu doar cinismul corporațiilor poate ucide, ci și isteria civicilor.

>>

Si pentru idei de vacanta ( sau gastronomie ) , cititi https://www.dilema.ro/dilema-va-recomanda/dilema-va-recomanda_742