Mi-a placut argumentarea lui Valeriu Stoica din Judecătorul, dictatorul și deșteptul (dilemaveche.ro)  : << Dictatorii au nevoie de profesori, medici, ingineri, electricieni, strungari, agricultori, inventatori, electroniști, administratori și funcționari, ei pot tolera parlamente și guverne, uneori chiar au nevoie de ele, pentru a crea o aparență de legitimitate, dar nu au nevoie de judecători independenți, inamovibili și supuși numai legii. Logica puterii dictatoriale exclude controlul exercitat de puterea judecătorească pentru a stăvili concentrarea și centralizarea puterii.  Vulnerabilizarea puterii judecătorești este cea mai mare primejdie pentru libertate. >>. Totusi, de aici pina la pensii speciale e o fractura logica

Teodor Tita scrie succint lumea post-adevar in Te poți desprinde de tehnologie? (1) (dilemaveche.ro) : << S-a vorbit mult despre viața în epoca post-adevăr – un prezent în care orice perspectivă e posibilă, o lume în care îți poți alege realitatea, ignorînd faptele. Ca în povestea cu Petrică și lupul, nu era cazul atunci, dar e acum. Acum cîțiva ani, mulți alegeau lucruri vădit false ca pe o formă de protest inclusiv împotriva limitelor de discurs public. Și o făceau conștient. Între emițătorul de conspirații și receptor era un soi de complicitate. Acum e din ce în ce mai greu să „alegi”. Alegerea e deja făcută. Cu ajutorul AI, post-adevărul devine realitate. Ceea ce e cumva ironic.  >>

Alin Fumurescu scrie despre starea de confort in Piatra destinului monarhic. Și nu numai (dilemaveche.ro) : << Nevoia de constanță se aplică și oamenilor. Mie, unuia, cel puțin. Bătut de vîntul istoriei de-a lungul și de-a latul planetei, mi-am dezvoltat propria tehnică de supraviețuire. În orice loc din lume unde rămîn mai mult de cîteva zile, îmi fac obiceiuri la care țin cu sfințenie: merg în aceleași locuri, comand aceleași lucruri, stau la aceeași masă, pe același scaun, dacă se poate. Cînd nu mai trebuie nici să spun ce vreau pentru a fi servit, se cheamă că mi-am creat (încă) o ancoră. Ancorele sînt bune la casa omului. Contrar părerilor din ziua de azi, ancorele nu te împiedică să zbori. Te împiedică doar s-o iei complet razna.   >>

Andreea Docea scrie laconic Cine vă cumpără florile? (dilemaveche.ro) : << Nu-mi mai amintesc concret aproape nici una dintre sutele de seri petrecute în televiziune, dar știu cu precizie ziua în care, din cauza programului meu, n-a mai avut loc o întîlnire cu cineva cum n-am mai cunoscut, de atunci, pe nimeni. >>

Interesanta povestirea lui Daniel Oltean , fost procuror, actualmente dramaturg Altul mai bun nu avem (dilemaveche.ro) .

Si impresionante povestirile lui Ionut Iamandi,Ordinea închisorilor (dilemaveche.ro) , despre cei care au fost inchisi si sub nazisti si sub comunisti ….