Sever Voinescu prelungeste citatul lui Maiorescu in https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/tilc-show/nu-dupa-degetul-de-lumina-2242493.html : << De aci să învățăm marele adevăr că mediocritățile trebuiesc descurajate de la viața publică a unui popor, și cu cît poporul este mai incult, cu atît mai mult, fiindcă tocmai atunci sînt primejdioase >>

Radu Naum explica in https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/pe-ce-lume-traim/de-vreo-zece-ani-in-functie-presedintele-cio-2242481.html  : << Dar dincolo de considerentele strict umanitare şi de bunul-simţ elementar, rătăcite în dezbaterile furibunde despre cine a aruncat primul piatra, capi ai tuturor capilor precum Pius şi Bach au înţeles mereu că prima lor misiune este să salveze organizaţiile pe care le reprezintă. Misiunea lor ar fi prea înaltă pentru a fi pusă în pericol. Principiile mai pot aştepta. Ca şi Biserica, CIO se vrea o entitate suprastatală care să unească popoarele. >>

Stela Giurgeanu concluzioneaza in https://dilemaveche.ro/sectiune/societate/incorectitudinea-politica-a-lui-beckett-2242410.html : << Una peste alta, într-un mod ironic, deși dorința sa este sistematic ignorată, contestată și blamată, am putea spune că Samuel Beckett este cel care, în final, are cîștig de cauză. Așteptîndu-l pe Godot este, în definitiv, o metaforă a zădărniciei, a absurdului și derizoriului uman. >> Si citez si partea cealalta: << De cealaltă parte a baricadei, jurnalista Emmanuelle Ducros comentează cazul din Olanda, care a readus pe tapet controversa clauzei lui Beckett, în rubrica sa „Voyage en Absurdie” (lopinion.fr): „Dacă Beckett refuză să se plece postum în fața capriciilor inclusiv egalitariste, el trebuie să dispară. Și toate acestea în numele unei «comunități deschise și incluzive», într-un domeniu care ține de cultură, de cunoaștere și descoperire. Am căutat modalități de a defini această întîmplare. Poate prin cenzura care ne devine din ce în ce mai dragă? Prin veto dat toleranței? Excomunicare surîzătoare? Oricum am defini acest caz, este o dovadă clară că azi ne putem lăuda cu o măreție sufletească infinită, în timp ce mintea ni se îngustează din ce în ce mai mult”. >>