Andrei Plesu scrie despre cei care fac performanta in https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/un-alt-stat-paralel : << Din păcate, în țara noastră, există aproape o tradiție a ignorării sau chiar a evacuării succesului strict profesional (căci nu încurajăm „elitismul”, „turnul de fildeș” etc.). Dacă ne convine, recuperăm beneficiile succesului prin reverență postumă, prin parastas lăcrămos și țanțoș. Preferăm să omagiem calitatea post-mortem. Cît e încă vie, sîntem… relativiști. >>

Sever Voinescu scrie despre https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/mincatorii-de-zile : << Oamenii reacționează diferit la agresivitate, la nedreptate, la calomnie. Unii se dau la o parte demn. Alții continuă să meargă înainte în ploaia de huiduieli. Unii parează superior. Alții lăcrimează și strîng din dinți. Unora li se face frică, altora lehamite. Celor mai mulți le repugnă scandalul. Alții se simt motivați în plus să nu se lase. Dar în toate cazurile, indiferent de reacție, se declanșează în cel jignit un soi de combustie internă negativă, un consum de energie vitală. Ceva arde, greu și degeaba, în el. În general, porția de răutate și de mizerie a lumii care se abate asupra oricui „consumă” ființă. >> . Si imi amintesc de Winston Churchill : << Nu vei ajunge niciodată la finalul călătoriei tale, daca te opreşti să arunci cu pietre în fiecare ciine care latră. >>

Adrian Stanica scrie despre initiativa lui – si a Romaniei – in https://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/nu-se-poate-1

Iar Mihai Buzea incearca sa reinterpreteze miturile fondatoare ale Romaniei – interesant ca exercitiu intelectual, nefericit ca argumentare: https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/in-urma-era-moartea