Teodor Tita incearca sa vada ce exista si in Romania, nu doar in America: https://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/alte-vieti-1 : << Cazul Țăndărei e un astfel de exemplu. Acest dosar de trafic de minori a fost desființat în instanță, nimeni nu e vinovat nici azi, la zece ani de la spectaculoasele intervenții filmate ale polițiilor română și britanică. >>

Despre cultura si profitul adaugat scrie Matei Martin –  cititi despre Luvru in https://www.dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/cit-de-costa-faptul-ca-nu-investim-suficient-in-cultura 

Stilul sarcastic al lui Andrei Cornea imi place din ce in ce mai mult – https://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/summum-ius-summa-iniuria : << Judecătorii au dreptate, grefierii au dreptate, militarii au dreptate, diplomații au dreptate, piloții au dreptate etc. Toți cei care au pensii de serviciu au dreptate, fiecare grup în parte. Într-un caz, pensiile respective sînt juste compensații pentru restricții, în altul juste speranțe luminoase la capătul carierei, în altul răsplătesc justificat o activitate grea și esențială pentru societate, cum ar fi fost aceea de fost lucrător al Securității>>Si apoi redevine serios: <<. În particular, și Avocatul Poporului, și președinta Înaltei Curți, și maeștrii constituționaliști de la CCR își cîștigă cazul sub raport juridic. Dar luate laolaltă, toate argumentele lor conduc la o flagrantă nedreptate. O știm cu toții, chiar dacă sîntem incapabili să o punem în formă juridică validă. Și nu-i vorba neapărat numai de disparitatea uriașă între pensii (deși și asta-i important), și nici la faptul că se aplică două sisteme de calcul al pensiilor, ceea ce creează clase privilegiate – lucru de neadmis într-o republică. Foarte grav mi se pare și faptul că Justiția (inclusiv CCR) își judecă propriul caz: e deopotrivă parte și judecător în caz. Așa că sentința e deja dată. Totul e perfect legal, justificat – legal vorbind, absolut nimic incorect. Dar nedreptatea e uriașă! >>

Sever Voinescu ar putea sa citeze din Asimov ( << Anti-intellectualism has been a constant thread winding its way through our political and cultural life, nurtured by the false notion that democracy means that ‘my ignorance is just as good as your knowledge >> ) iin articolul despre excesele de azi in https://www.dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/nota-despre-revolutia-culturala-de-azi : << Două lucruri opresc omul să distrugă tot: respectul pentru trecut și admirația pentru cultura înaltă. Îi iei acestea și el devine ucigașul propriei civilizații fără să se gîndească de două ori. >>

Mi-a placut si teoria diavolului unic ( a lui Michel Onfray ) citata de Matei Visniec in https://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/suveranismul-michel-onfray-si-teoria-diavolului-unic : <<

Michel Onfray mai denunţă, după părerea mea, un lucru foarte  important. El spune cam aşa: cînd într-o societate este desemnat un singur „diavol”, gîndirea critică nu poate progresa.

Cînd Panait Istrati a scris, după o călătorie făcută în 1928 în Uniunea Sovietică, o carte lucidă şi critică în raport cu ceea ce văzuse, mentorul său Romain Rolland l-a sfătuit să nu o publice ca să nu „facă jocul burgheziei”. Diavolul unic era la ora aceea burghezia. În anii terorii staliniste, cînd uneori erau executaţi pe zi cîte 5.000 de oameni, Partidul Comunist Francez îşi soma membrii şi îi soma şi pe intelectualii de stînga să tacă pentru a nu face jocul lui Hitler. Cînd, după moartea lui Stalin, Beria a ordonat punerea în libertate a un milion de prizonieri din Gulagul sovietic, la Paris, Elsa Triolet şi Louis Aragon se îngrijorau în primul rînd datorită faptului că aceşti oameni ar putea povesti lucruri teribile despre ce li s-a întîmplat şi că adevărurile lor ar putea „face jocul capitalismului”.

>> .

Sunt de acord cu Horia Corches in https://www.dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/acesta-i-doara-un-scoler-emininke  : << Obsesia excelenței m-a deranjat pe vremea cînd eram inspector școlar, mai ales cînd devenise o politică județeană, pentru că nu o vedeam contrabalansată de un interes egal cel puțin, ca măsură, față de elevii aflați în impas, dezavantajați din diverse motive. […] Aș vedea transformate aceste centre de excelență în centre de sprijin diferențiat. Fără să exclud pregătirea pentru performanță, dar restrîngînd-o la ceea ce înseamnă real aceasta. Nu cu sute de elevi, ci cu o mînă, foarte riguros triată, de elevi cu adevărat eminenți în anumite domenii. În plus, în aceleași centre aș căuta să integrez pregătire diferențiată pentru elevi care au nevoie de un sprijin suplimentar pentru a face față unor dificultăți de învățare în anumite domenii. Aș renunța total la imperativul performanței la concursuri școlare. >>

Daca va intereseaza de ce se strica becurile, aflati de la Andrei Manolescu in https://www.dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/costul-luminii

Mi-a placut istorisirea Ioanei Nicolae, despre efortul unei provinciale de a da examen in Bucuresti si a reusi cu sprijinul dezinteresat al altora https://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/usa . Iar o perspectiva inversa cititi la Stela Giurgeanu, https://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/vina-de-a-fi-mitica

Despre Hong Kong si consecinta logica scrie Robert Skidelsky in https://dilemaveche.ro/sectiune/la-portile-orientului/articol/hong-kong-momentul-adevarului  – imi aduce aminte de Republica Moldova: << . Ministrul de Externe britanic Dominic Raab a declarat pe 28 mai că, dacă China nu renunță la noua ei lege de securitate, guvernul le va oferi britanicilor (de peste hotare) posesori de pașapoarte din Hong Kong o cale de a obține cetățenia, permițîndu-le să studieze sau să muncească în Anglia fără viză timp de 12 luni, față de 6 luni cît li se permite acum. >>

Ca de obicei, Valeriu Nicolae e savuros in “Cioburile” de viata https://www.dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/cioburi-iii

Iaromira Popovici incearca sa tina balanta in https://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/prejudecati-si-etichete : << Poate că înțelegerea dintre generații ar pune, pentru fiecare dintre „părțile” implicate, lucrurile într-o perspectivă altfel, neimaginată și mai puțin confortabilă. Și le-ar mai scutura de prejudecăți și etichete. >>