Andrei Cornea scrie despre avantajele si dezavantajele spiritului de corp  https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/spiritul-de-corp : <<Am vorbit despre medici, magistrați, profesori; am putea tot la fel de bine să vorbim despre polițiști sau funcționari publici, sau jurnaliști. În cele din urmă, aproape toți sîntem cuprinși într-un corp și ne simțim bine că-i sîntem membri. E firesc. Dar asta nu înseamnă că nu sîntem și membri ai umanității și că, în numele ei, n-ar trebui uneori să ne revoltăm chiar și împotriva corpului propriu. Dar foarte rar avem acest curaj să ne expunem blamului „egalilor“ noștri.>>

Sunt perfect de acord cu Horia Corches in “ Civilizația începe de la budă “ https://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/civilizatia-incepe-de-la-buda : <<Pare utopic aproape, dar nu e: să ai drumuri bune, să ai transport adecvat, să aduni copiii dintr-o comunitate cu autobuzul, la ora 7, să-i duci poate chiar o sută de kilometri pînă la campusul educațional, unde la ora 9 să înceapă cursurile și să li se asigure pînă la ora 17-18 tot ce e necesar pentru formarea lor, de la educație de calitate la hrană și igienă. >>

Iar Andrei Manolescu discuta la obiect despre https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/comunismul-revine-prin-calorifer : <<Pe cetățeni nu-i interesează că RADET-ul a dat faliment, că nu s-au făcut investiții în țevi și instalații. Nu ei au decis lucrurile astea, nu de ei au depins. Cetățenii au plătit mereu facturile și, cel mult, au votat sau n-au votat un primar. Iar cum n-am traversat vreo perioadă de război sau cine știe ce criză majoră, acel primar ales e obligat să le asigure cel puțin serviciile care existau și înainte. Și ajung iar la comunism, fiindcă e sistemul care a reușit un faliment total, în condițiile păcii și liniștii întinse pe decenii întregi. >>

Am ajuns la o normalitate , daca Sever Voinescu se preocupa de chestii precum muzica pusa https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/taaaaareeeeeee : << Precizez imediat, gunoiul sonor nu este o anumită muzică, ci o muzică ascultată atît de tare încît disturbă pe cineva care nu o ascultă. Gunoi sonor poate fi și a IX-a de Beethoven (probabil cea mai bună muzică scrisă vreodată), dacă este ascultată la limita spargerii geamurilor, căci de la un punct încolo chiar și muzica cea mai bună devine zgomot agresiv.>>

Oana Dobre Timofter are un articol interesant despre NU in ultimii ani https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/sapte-nu-uri-dupa-patru-ani

Doru Costea are perspectiva unui avocat in https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/autoritatea-intre-rigoare-si-teroare 

Victor Gelan scrie despre https://dilemaveche.ro/sectiune/la-fata-timpului/articol/actiunea-umana-si-spiritul-capitalismului : << Așadar, riscul pe care și-l asumă antreprenorul pe piața liberă este cel care-l motivează pe acesta să facă o investiție cît mai inteligentă, de pe urma căreia să profite și să servească astfel prin activitatea lui, în modul cel mai adecvat, nevoile și cererile celorlalți. Altul este cazul cu un așa-zis manager în cadrul unei economii planificate de la centru. Atunci cînd acesta face o greșeală, cei care pierd sînt toți oamenii și nu doar cel care a făcut greșeala. Mai mult, cel care a făcut greșeala poate foarte bine să fie păstrat în funcție mai departe și să fie mai departe plătit. Pierderea nu este a lui personală, ci a întregii societăți, iar riscul pe care el și-l asumă în acest sens nu este nici pe departe ca acela al antreprenorului și nu-l motivează pe acesta la fel de mult în încercarea lui de a satisface nevoile consumatorilor, la fel cum se întîmplă în cazul antreprenorului activ pe piața liberă. Avem de-a face aici cu ceea ce Mises a numit managementul pentru profit versus managementul birocratic.>>