Andrei Plesu despre intelectuali,in htt ps://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/extrase-razlete-din-caiete-vechi-2 : <<Cei care, ajunși în teritoriul culturii, încep să se poarte ca niște gazde amabile n-au înțeles nimic din călătoria lor.[…]Intelectualul adevărat nu-și îngăduie niciodată și niciunde să se simtă „ca la el acasă“. El e mereu atent la obiceiul locului, mereu bucuros să adopte bunele purtări ale noului venit, respectuos cu tradițiile și „coregrafia“ comunitară a „gospodăriei“ care îl primește.>>

Andrei Cornea scrie cu pricepere despre Aberatia Rationala, https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/aberatia-rationala : <<[…]Dar chiar dacă nu faci nimic, simplul fapt că răul e rațional e încurajator.

Dimpotrivă, un criminal în serie exprimă, în izolarea și unicitatea sa perversă, purul rău irațional. Nu există o explicație confortabilă pentru această minte deranjată, care ucide aparent fără scop sau fără un scop inteligibil pentru oricine altcineva.

>>

Schimbarea poate sa vina de la un simplu manual – trebuie doar sa o gindesti , spune Matei Visniec in https://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/este-posibil-un-euromanual-de-istorie : <<O experienţă meritorie şi fără precedent, pe acest drum, este cea asumată de Franţa şi de Germania, care au reuşit să redacteze un manual de istorie comun. Proiectul a fost lansat în ianuarie 2003[…]O echipă mixtă a reuşit să concretizeze proiectul şi să propună, pentru anul şcolar 2006-2007, acest manual de istorie comun conceput şi ca o viziune franco-germană asupra viitorului.>>

Horia Corches analizeaza precis inceperea scolii in https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/limba-lui-incet-se-plimba : <<n spatele meselor acoperite cu feţe de masă de brocart, aşezaţi pe scaune, toţi aceştia privesc ex cathedra masa de elevi şi de părinţi care stau în picioare. O imagine simptomatică pentru ceea ce înseamnă mentalitatea comunităţii. Unii stau la mese, pe scaune, privindu-i pe cei care stau în picioare, primindu-le mesajul de grijă şi bunăvoinţă. E un decor medieval în fapt, în care se ascunde concepţia conform căreia noi dăm, noi oferim prin bunăvoinţa noastră, iar voi trebuie să fiţi recunoscători că primiţi. Aparent nu e greşit, pentru că da, profesorul oferă mijloace, instrumente şi informaţii pentru formare, administraţia oferă condiţii materiale şi logistice, iar elevii, ca beneficiari, le primesc. Dar mentalitatea care stă în spatele acestui decor nu e colaborativă, nu evidenţiază parteneriatul dintre actanţi, ci privilegiază naşterea dubletului de sentimente de bunăvoinţă vs. recunoştinţă.[…]Aceste festivităţi sînt caracterizate de un fast golit de sens. Nu veţi reuşi, dacă îi întrebaţi pe elevi a doua zi, să aflaţi ceva din ce s-a spus acolo, pentru că nu s-a spus nimic pe limba lor. Nu s-a spus nimic privitor la universul lor de preocupări şi de valori.>>

Dorel Dumitru Chiritescu are un articol greoi despre asa-zisa lacomia capitalista – insa merita citit la https://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/de-la-exuberanta-naturii-la-lacomia-omului : <<Pentru a oferi confortul vieții unui tot mai mare număr de oameni, în condiții de expansiune a populației planetare, economia trebuie să crească permanent. Există un fel de presiune pe care viața reală o pune asupra activității umane. Totul este expansiune și acumulare. Ca să înțelegem mai bine de ce este necesară acumularea economică sau lăcomia producției materiale, trebuie să recunoaștem și să înțelegemm acest principiu. Din această cauză economia, ca activitate practică, dar și știința economică stau permanent sub presiune. Este nevoie de soluții practice pentru ca nebuneasca exuberanță e ființei umane pe planeta Pămînt să nu se transforme într-un infinit joc al sărăciei și degradării materiale și biologice. Pentru că, fără cele necesare traiului de zi cu zi, ființa umană se poate degrada biologic. De aceea noi, economiștii, calculăm totul doar în termeni de creștere economică și nu ne plac recesiunile. O recesiune economică planetară poate pune ființa umană în pericol. Sîntem sub o presiune permanentă spre optim, acumulare și expansiune. Nu capitalul și capitalismul sînt lacome. Așa după cum nici socialismul sau sclavagismul nu au fost lacome. Lăcomia nu este un defect al unei construcții sociale, ci este o stare de durere, un rău pe care și-l asumă doar oamenii, la nivel individual. Mitul lăcomiei capitaliste a fost și este cultivat intens de către socialiștii utopici și socialiști în general.>>

Matei Martin , scurt, despre https://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/noua-comisie-primul-test  : <<Ursula von der Leyen e o femeie cu o vastă experiență politică întemeiată pe o muncă neobosită în partid (CDU) și pe relațiile întreținute cu principalii actori, inclusiv și în special cu Angela Merkel. E, după toate aparențele, o supraviețuitoare: și-a început parcursul la nivel local, apoi, începînd cu 2005, a ocupat de trei ori funcții de ministru federal; a trecut prin numeroase crize, inclusiv prin rușinosul moment al dezvăluirii plagiatului în teza de doctorat.>>

Din citatele de Ion D. Sirbu mi-a placut cu deosebire : <<Nu poti fi toata ziua roman; o ora-doua pe zi, mai merge, in rest esti om ca toti oamenii, nu?>>

Marius Chivu descrie piata de carte in https://dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/piata-de-carte-intre-cresteri-si-schimbari : <<Sorin Macovei[…:]Din păcate, nu pot să nu remarc ca factor negativ migrația forței de muncă cu pregătire superioară din România către Vest, fenomen care afectează inclusiv numărul de clienți consumatori de carte. Emigrează creierele și creativitatea, studenți, masteranzi, doctoranzi, artiști, medici și IT-iști, care ne erau cîndva clienți fideli. Pleacă din țară, iar noi resimțim acest lucru.>>