Bogdan Voicu:  Poveşti despre libertate? : << Cei care vor să schimbe regulile jocului, după ce partida s-a încheiat, argumentează tot faptul că ei caută corectitudinea. Toţi aceştia au de partea lor faptul că deţin legitimitatea dată de bune intenţii, de cunoaştere, de injusteţea faptelor celorlalţi. Acest lucru le dă şi dreptul de a reevalua şi reinterpreta legea. Întîmplarea face că la momentul faptei s-au aflat sau se află în situaţia de a controla resursele, de a fi cei mai tari, practic intangibili. Acest lucru le conferă libertatea de a face orice. Inclusiv de a decide pentru ceilalţi. De exemplu, dacă ţi se pare că eşti animat de intenţii bune, că ai multă cunoaştere, şi se întîmplă să ai şi libertatea dată de controlul resurselor, atunci poţi liniştit să fii un arbitru-jucător. Este cît se poate de legitim.  >>

Ciprian Ciucu, ibertăţi care costă şi libertăţi care… : <<

Pentru a simplifica discuţia, revin la dreptul ales de mine, cel cu libertatea de circulaţie. Ne bucurăm de el, formal, dacă putem. Cu alte cuvinte, dacă vreau să plec mîine la Paris, e treaba mea şi numai a mea cum fac asta, trebuie doar să respect legile comunitare şi ale ţărilor pe care le tranzitez. Am bani – iau avionul; nu am – plec cu autocarul sau cu „ia-mă nene“ sau cum voi putea. Dacă costul în bani nu mi-l permit iar în termeni de efort este prea obositor, poate aleg să nu mai plec la Paris, ci la Budapesta sau la Căciulata sau să stau acasă. Aşa gîndesc liberalii şi e normal să fie aşa.

Pe de altă parte, socialiştii vin şi ne spun că toată lumea ar trebui să poată călători efectiv la Paris şi că statul ar trebui să subvenţioneze transportul cu avionul. Şi de aici începe interminabila discuţie cu unde fixezi limitele. Cu cît să subvenţionăm biletul? De cîte ori? De unde luăm banii? Cine să beneficieze de subvenţie? Ce facem atunci cînd toţi vor vrea bilete subvenţionate şi nu ne mai ajung banii!? >>

<< Avem de-a face cu două tipuri de libertăţi: libertăţi a căror exercitare nu are costuri ataşate (cum ar fi libertatea de conştiinţă, dreptul de a nu fi torturat etc.) şi drepturi care costă (educaţie, sănătate, circulaţie etc.). Primele trebuie să fie absolute, nenegociabile, imediate. Celelalte au nevoie de limite minimale: educaţie liceală sau universitară, sănătate preventivă şi de urgenţă, călătorii pe speze proprii etc. >>