Nu am mai scris de 4 saptamini de <<Dilema Veche>>, asa ca iata rezumatul:

Andrei Plesu, in Caraghioslîc, bîzdîc, balamuc : << Prim-ministrul ţării nu reuşeşte, vreme de aproape două luni, să găsească un ministru al Învăţămîntului cît de cît credibil. Apoi pleacă la Bruxelles să reprezinte ţara, fără mandat, călcînd o decizie a Curţii Constituţionale. Acuzat de plagiat, se apără într-un fel care demonstrează că, de fapt, nu ştie ce este un plagiat: domnia sa crede că poţi copia integral zeci de pagini dintr-o carte, fără ghilimele, dar că eşti exonerat de vină dacă, la bibliografie, listezi şi cartea cu pricina. Cînd o comisie acreditată să judece cazul nu spune ce trebuie – o desfiinţăm.[…]. Mi-e imposibil să cred că toţi găsesc normal ca un prim-ministru să declare, sinucigaş, că „75% din timpul şedinţelor de guvern“ se dedică răfuielilor politice. Păi de ce?! De ce nu se ocupă Guvernul de zecile şi sutele de blocaje dramatice ale ţării? >> . Si continua in Feluri de a (nu) gîndi : << Mi se pare într-o primă instanţă infantil, iar într-o ultimă instanţă necinstit, să vrei să scuzi un furt, demonstrînd că toată lumea a furat cîndva, fură în continuare şi va fura şi de-aici înainte. Acest mod de a îneca peştele în apă nu e onorabil. Hoţia nu e, totuşi, starea normală a unei vieţi cuviincioase, ca să nu mai spun că a acoperi cu noroi toată suflarea academică românească, numai ca să scoţi basma curată un individ anume, e o manevră profund neloială şi, îndrăznesc să spun, nepatriotică. Mai departe: a spune despre cutare hoţoman că, da, „poate“ a furat, dar că a fost prins fiindcă l-a turnat vecinul cu care e în relaţii proaste e ridicol. Fapta rămîne faptă. Turnat sau nu, demascat cu gînd rău sau din întîmplare, problema rămîne, juridic şi moral, aceeaşi: insul a furat!>>. Iar aceasta mi-a dat de gindit: << Orice faptă se justifică prin făptaş şi orice făptaş se justifică prin autoritatea dobîndită de-a lungul unei vieţi presărate cu isprăvi memorabile, reuşite profesionale, palmares cetăţenesc, moral ş.a.m.d. >>

Cristian Ghinea este deliciul meu in momentul in care scrie cu verva(Un plan Marshall, sex cu cămile şi încă o tură de comunism): <<  Eu îmi explic cam aşa: cînd primeşte 10 lei pentru că eşti sărac, desculţ şi amărît, ca să mergi la şcoală, să-ţi cumperi încălţări şi săpun, atunci pare mană de la Dumnezeu. Însă, cînd eşti sătul, încălţat, dar obişnuit să primeşti chestii gratis de la stat, iar sărac eşti doar comparativ cu verii din Nordul Europei – altminteri eşti OK dacă te compari cu restul lumii – ei bine, în condiţiile astea şi 1000 de lei primiţi plocon nu ţi se par mare lucru. Că doar ţi se cuvin, nu? Că doar nevoile tale sînt altele, nu? Nu mai ai nevoie de încălţări, ci de iPhone.[…] Dar am şi o propunere concretă. Dacă morbul acesta comunist nu moare, eu propun ca ONU să le cumpere o insulă şi să-i lase să încerce acolo. Să le dea paşapoarte de „Paradis Comunist“ şi un bilet doar dus. Şi acolo pot încerca ce vor ei. Pot face CAP-uri, proprietate colectivă, sex cu cămile, tot ce li se pare cool. Există un oarecare risc ca lumea să dea năvală în paradisul lor şi să nu le ajungă insula, dar fiind ei atît de deştepţi şi organizaţi, sigur vor fi avînd deja bani să mai cumpere încă o insulă. Şi încă una, apoi vor cumpăra Grecia etc. Şi uite aşa – pam-pam – vor instaura comunismul treptat. Sigur le va ieşi, se vor îmbulzi muncitorii spre paradis, nu se vor trezi doar cu doctoranzi progresişti care nu ştiu să dea cu sapa la colectivă, cum s-a întîmplat cu comunele din secolul al XIX-lea. De data asta, va fi altfel – ştie Žižek.>>

O analiza buna in SUA, sistemul sanitar şi sănătatea globală : << Cînd şi-a construit Japonia infrastructura sanitară? Cînd se afla în cea mai proastă formă din istoria japoneză, după bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki şi cel din Tokyo. Au ştiut că nu poţi avea creştere financiară într-o ţară în care oamenii se confruntă cu epidemii, rate mari de absenţă, din cauza bolilor, şi care nu au acces la medicamente şi operaţii vindecătoare şi care să-i ţină în viaţă. Pleacă medicii talentaţi români din ţară pentru că nu vor să practice medicina în spitale cu echipamente necorespunzătoare standardelor, din cauza lipsei medicamentelor de bază şi pentru că nu au ce să le ofere pacienţilor? Dacă consideraţi că problemele din sistemul sanitar nu sînt o prioritate şi vă imaginaţi creşterea economică fără sănătate, cred că aveţi halucinaţii. >>

Daca as fi vrut sa vad ceva in viata politica ,atunci este Corespondenţa dintre preşedinte şi premier – merita citita, chiar daca e doar un exercitiu de imaginatie.