Andrei Plesu se mira de normalitate( Dialogul ca ameninţare ): << O stafie bîntuie pe scena politică românească: dialogul. Avem un nou prim-ministru care, cel puţin deocamdată, n-a socotit necesar să încondeieze, în vreun fel, opoziţia şi, în genere, n-a intrat în jocul declaraţiilor belicoase. Avem un opozant important, preşedinte al PSD, care, în acelaşi spirit, a reuşit să fie critic fără apoplexie şi să propună o dezbatere politică recalibrată stilistic: de la „Ba p’a mă-tii!“ la „Sîntem de altă părere!“ sau „Nu putem fi de acord decît cu următoarele amendamente!“. Situaţiunea riscă să creeze panică. Celălalt lider al opoziţiei, „încremenit“ – ca să zicem aşa – „în proiect“, nu mai înţelege nimic. Parcă era vorba că nu ieşim din „Jos Băsescu!“ şi „alegeri anticipate!“. Parcă era vorba că sîntem nervoşi, că îl batem pe preşedinte cu armele lui: vorbe răstite, retorsiune cazonă, temperament barbar. Ce e cu discursul acesta calm, rezonabil, înţelept? Nu asta era înţelegerea noastră! Deruta, panica şi furia au pus stăpînire şi pe cele cîteva plutoane de guerrilleros care, seară de seară, umplu studiourile de televiziune înarmaţi pînă în dinţi.  >>

Andrei Manolescu se intreaba ce a fost mai intii –oul sau gaina(Iarnă grea) : << Una e cînd cetăţenii au o percepţie binevoitoare faţă de cei care-i conduc, alta e cînd o bună parte a populaţiei îi consideră hoţi. Una e cînd vezi că s-au luat din timp măsuri de prevenire a calamităţilor, că în locurile expuse s-au instalat paravane contra zăpezii, că pe văi s-au construit ziduri contra avalanşelor şi că, în general, autorităţile îşi dau interesul, alta e cînd auzi că în ierni uşoare s-au cheltuit sume nejustificate pentru deszăpezire sau cînd vezi că au fost inaugurate drept bune nişte autostrăzi plătite exagerat şi care devin nefuncţionale la prima ninsoare. În această din urmă variantă, nu le poţi pretinde oamenilor să muncească voluntar alături de jandarmi sau de armată. Lenevia unor cetăţeni, care l-a scandalizat pe noul prim-ministru, e pe măsura indolenţei unor funcţionari din administraţie care îl scandalizează pe contribuabil. >> .

Cristian Ghinea scrie, ca de obicei, magistral despre Note despre corupţie şi corupţi : << Comisia remarcă faptul că Înalta Curte a decis judecarea cu prioritate a cazurilor care se apropie de termenul de prescripţie. O soluţie simplă, de bun-simţ, amînată ani de-a rîndul. >>. Si o comparatie intre Ucraina si Romania: << Un ziarist din Ucraina mă sună şi îmi spune că guvernul lor susţine acum că e nedrept ca UE să se sesizeze pentru condamnarea Iuliei Timoşenko şi să nu zică nimic despre condamnarea lui Adrian Năstase. Îmi cere să comentez. Întîi mă pufneşte rîsul: pur şi simplu nu-mi trecuse prin cap paralela. În afară de faptul că sînt doi foşti premieri, nimic nu seamănă: nici genul de acuzaţii (ea – pentru decizii economice, el – pentru corupţie curată), nici garanţiile constituţionale (ea – condamnată în trei săptămîni, el – amînînd procesele cîţiva ani), nici prezenţa publică (ea – arestată de la bun început, el – condamnat să apară aproape seară de seară la TV). Dar, totuşi, acum sînt amîndoi la puşcărie, insistă ziaristul ucrainean. Ha, nici măcar. El încă nu. >>

Iar Dilema Veche se va obtine online doar pe baza de abonament (Abonamente online ). Urasc faptul ca nu o sa o mai iau de la taraba din aprilie 2012….Se pare ca or sa mai fie 12 articole free – sper sa fie cele care merita!( sau poate ca nu – sa stiu de ce am dat banii pe abonament!)