Andrei Plesu despre relatia dintre stat si fericire(Războiul nevăzut) :”Prietenul meu părea să creadă că „fericirea“ lui intimă e o problemă de stat. Or, statul are o mulţime de obligaţii în privinţa bunei desfăşurări a vieţii comunitare, dar nu poate face nimic pentru fericirea individuală a cetăţenilor săi – dacă prin „fericire“ înţelegem altceva decît „pîine şi circ“, bani la teşcherea şi legi funcţionale. Cel care, podidit de mîhnire, nefericit în plan personal, destrămat sufleteşte, iese pe stradă şi dă foc caselor din jur nu duce o luptă politică, nu se opune „sistemului“. Nu are un scop înalt şi altruist. Îşi exprimă, pur şi simplu, într-o variantă agresivă, marasmul, sau dezorganizarea interioară.”
Cristian Ghinea continua Alte cîteva răutăți despre stînga :”Sînt enorm de multe greşeli pe care le-am făcut fără să aibă legătura cu comunismul. Dacă zici automat şi despre orice te enervează că de vină este comunismul, atunci anticomunismul devine doar o scuză. E o poziţie comodă în care este un rău unic şi doar pe el dăm vina. Viaţa e mai complicată de atît. Sînt şi altele. De pildă, modul în care noi ne raportăm la spaţiul public în Bucureşti, modul în care parcăm maşini, modul în care nu te poţi plimba pe stradă de maşini şi de rahaţi de cîini. A, bon, dacă după 20 de ani tot comunismul e de vină pentru rahatul de cîine devenit bun public, atunci chiar nu e cazul să facem nimic, nu are rost să te agiţi. “