Andrei Plesu incearca sa puna punctul pe i in Proprietatea termenilor: “ Constaţi uimit că, în loc să ducă bătălia pe terenul dur (şi foarte ofertant) al faptelor, politicienii se bulucesc pe o pistă falsă. În loc să se lupte cu adversarul, se străduiesc, infantil, să-i facă un portret de bau-bau. Am mai spus-o: Traian Băsescu trebuie să mulţumească pentru ultimul lui succes electoral mai ales celor care, de ani de zile, şi-au făcut o misiune din a-i ronţăi surtucul şi care, acum, în ceasul al doisprezecelea, invită poporul să apere „democraţia“ printr-o lovitură de stat. Actorilor politici din opoziţie le-aş da un sfat: dacă într-adevăr vreţi să „scăpaţi“ de Băsescu, opriţi-i pe proşti, pe isterici şi pe lichele să-l mai înjure. Lăsaţi loc liber pentru argumentul credibil, pentru critica inteligentă, articulată, de o calmă severitate. “
Philippe Perchoc se intreaba despre viitorul Europei(Utopia este la ușile noastre ): “Deoarece Europa întreţine o relaţie complicată cu ea însăşi, trăieşte în acelaşi timp o relaţie complexată în raport cu ceilalţi. Cu toate acestea, nu are nici un motiv să-şi ceară scuze pentru ceea ce este. Inclusiv faţă de cei care bat la uşa ei. În loc de a răspunde prin reflexul de frică – „Cine este?“ –, am vrea să auzim: „Da, ce doriţi?“. Într-adevăr, europenii obsedaţi de ei înşişi, de funcţionarea lor, de problemele lor monetare, uită că e posibil să construim ceva cu cineva care nu seamănă cu noi. Şi totuşi, niciodată nu-i întrebăm pe turci, pe sîrbi, pe islandezi cum visează ei Europa. Care vor fi priorităţile lor, după ce vor intra în club? Cum îşi imaginează ei Europa în lume peste 50 de ani? Nu-i întrebăm nimic deocamdată. “
Sever Voinescu continua discutia despre Doamnele în politică (2) – acum Margaret Thatcher:”. A fost un om politic excepţional, principial şi dur – un exemplar pur al acelei rase de politicieni, aproape dispărută astăzi, numită „politicieni de convingere“. Credea pînă la capăt în ce făcea şi făcea numai ceea ce credea că e bine, cu orice preţ. “
Adrian Cioroianu se(ne) intreaba “Cît de necesară ne e legalizarea prostituției?” – si , macar dpdv fiscal, are dreptate.
Cristian Ghinea scrie impartial despre “Hala Matache e mai mult decît pare” :”Şi acum apreciaţi, cititori dumneavoastră, scena descrisă în plîngerea penală. Deci nişte cetăţeni au sesizat poliţia că nişte Gigei dărîmă un monument. Vine poliţia. Aia naţională, subordonată Ministerului de Interne, îi ştiţi: gabori, curcani, tablagii – cum ne place nouă să-i alintăm. Vine poliţia, iar întrucît ăia de dărîmă fac zgomot, le ordonă să înceteze pentru că tulbură ordinea publică. Dacă ar fi avut autorizaţie de demolare, tulburarea mergea. Dar nu au, deci tulbură ordinea publică. Logica este găunoasă: în mod logic, poliţiştii ar fi trebuit să-i aresteze pe Gigeii cu buldozere pentru că tocmai îi prinseseră în flagrant delict pentru infracţiunea de distrugere – art. 217 din Codul Penal plus art. 54 din legea 422/2001 privind monumentele (am citat iar din plîngerea penală). Dar nu au avut curajul, poate li se pare prea complicată speţa, totuşi au încercat măcar să-i oprească. Moment în care intervine cealaltă poliţie, aia locală. Dacă nu ştiţi care, vă zic eu: aia populară, democratică, apropiată de cetăţeni, responsabilă în faţa alegătorului. Fosta poliţie comunitară, cum ar veni. Mai ţineţi minte că am scris acu’ ceva vreme un articol despre idei bune care au efecte perverse în practică? Ei bine, notaţi-o şi pe asta la catastif. Că doar ne săturasem de poliţia aia militarizată şi centralizată, aşa că am mai creat una, subordonată primarilor, deci apropiată de cetăţean. “
Oricum, trebuie citit tot articolul ca sa apreciati hazul …
Si, daca nu ati vazut Plesu si Liiceanu “Despre Iubire”, o gasiti
