Despre cum se iau banii in Italia scrie Mircea Vasilescu in Guvernul nu ne mai merită : “Pentru asta, s-a inventat o „taxă specială pentru trecerea la euro“ – un fel de împrumut de la cetăţeni, de fapt, pe termen scurt, care să ajute la reechilibrarea finanţelor publice. El apărea distinct pe „fluturaşul“ de salariu şi urma ca statul să-l returneze la un moment dat (iarăşi nu intru în detalii). Aşa încît una dintre amintirile mele simpatice din Italia o repezintă acei fluturaşi de salariu din care rezultă că am contribuit – cu echivalentul a cîţiva euro pe lună, exprimaţi pe atunci în lire italiene – la intrarea Italiei de la început în zona euro. “

Despre acelasi lucru Cristian GHINEA in  Adevărata ciocnire a civilizaţiilor : “ Am aflat cum au ajuns la normele de aplicare: aveau o ordonanţă prin care trebuiau să ia bani, au întrebat fiecare instituţie cum ar vrea să se întîmple. Casa de pensii a spus: păi, să vină oamenii la noi să ne dea banii şi să completeze formularul ăsta. Casa de Sănătate la fel, cea de Şomaj la fel. Au pus la cap cele trei răspunsuri şi aşa s-au născut celebrele norme. Atît ştiu ei să facă. Cînd au văzut reacţia, se miră: păi, aşa e legea. Care lege? Aia pe care am dat-o noi şi pe care trebuie să o respectaţi voi. Legea se execută, nu se discută. Păi, e proastă. Dom’le, e lege, e scrisă de experţi, zbiară şeful Casei de Şomaj. Care experţi? Ăştia ai noştri. Am scris la Hotnews despre declaraţia de la Casa de Şomaj, care te întreabă care e salariul mediu pe economie. Exemplul a ajuns apoi celebru, probă de imbecilitate citată de toţi. Ziariştii de la Realitatea îl sună pe Silviu Bian, şeful de acolo: dvs. ştiţi cît e salariul ăsta? Se enervează, zbiară, cum îndrăznesc să-l întrebe aşa ceva. Doar el e un om bun, şi-a pus funcţionarii să le explice oamenilor (să fie mulţumiţi că le explică), a prelungit programul. Omul nu înţelege pur şi simplu, i se pare că dacă a prelungit programul cu o oră e un şef de instituţie uman. Dinspre noi, se vede că e absurd să se aştepte măcar să mergem acolo. Trăim în filme diferite, în ţări diferite. Asta da ciocnire a civilizaţiilor.”