Raspunsul e evident din motto : “Toate genurile sunt bune, in afara de genul plicticos” (Voltaire)

Despre Puterea scrisului  (Andrei Plesu) in stilui propriu : “Aş observa, mai întîi, că semnalarea unei disfuncţii nu implică neapărat o indicaţie de tratament. Diagnosticianul nu e întotdeauna aceeaşi persoană cu terapeutul.[…]Mai rău: experienţa mea de articlier îmi spune că oricît m-aş agita, orice aş spune, oricît tapaj aş face, nu pot conta pe consecinţe palpabile ale spuselor mele. Instituţiile şi oamenii îşi văd de treabă cum cred de cuviinţă, independent de oftăturile pe care le pun eu pe piaţă. Şi dacă, aşa stînd lucrurile, continui să scriu la gazetă este pentru că asta ştiu să fac şi pentru că, din punctul meu de vedere, formularea limpede, dezinteresată, a derapajelor şi deficienţelor curente poate fi un început de soluţie sau, măcar, un început de luciditate. Nimeni nu se pricepe la toate. Dar toate lucrurile despre care scriu ne privesc, cred, pe toţi şi nu strică să fie consemnate, puse dinaintea sensibilităţii publice şi a unei eventuale receptivităţi instituţionale.”

Gabriel Giurgiu, despre Ţarcul formatorilor :  “Formarea profesională a adulţilor este o industrie zdravănă în oricare stat european şi va căpăta, prin strategia UE2020, o importanţă sporită. În România, domeniul este încă la început. Ca la oricare început românesc, care ne este reflexul? Supra-reglementarea, închiderea breslei, ciubucul, o Agenţie a Statului care să dea Certificate. Culmea ironiei este că mulţi dintre formatorii de pe piaţă sînt promotori şi partizani ai Certificării. De ce? Simplu, gîndiţi-vă la notari. Pentru a închide piaţa, pentru a o transforma în ţarc.

În final, atrag respectuos atenţia că actualul sistem românesc este în contradicţie flagrantă cu Directiva Liberei Circulaţii a Serviciilor (zisă şi Bolkestein). Şi să nu îmi spuneţi că şi francezii fac la fel. Ştiu deja. Dar asta nu înseamnă că e bine. “

Iar Joseph S. Nye scrie despre Dolarul şi Dragonul  : “În februarie 2010, supăraţi din cauza vînzărilor americane de arme către Taiwan, un grup de înalţi ofiţeri au cerut Guvernului de la Beijing să vîndă, ca represalii, obligaţiunile guvernamentale ale Statelor Unite, pe care le deţine. Propunerea lor nu a fost luată în considerare. În schimb, directorul chinez responsabil cu administrarea de către stat a valutelor străine, Yi Gang, a explicat că „investiţiile chineze în bonuri de trezorerie americane urmează comportamentul de piaţă şi noi nu dorim să le politizăm“. Altfel, necazul ar fi reciproc.”

Daca sunteti din /treceti prin/ Birlad, va rog sa imi spuneti daca Catalin Stefanescu a visat sau e adevarat : Blade Funner

Mi-a placut scurta idee Zen din Cel mai fericit om din lume :<<Întrebat de Irina Szász despre calea cea mai nimerită de familiarizare cu budismul, Matthieu Ricard nu a recomandat-o pe cea urmată de el, ci pe cea indicată de Dalai Lama: citirea textelor esenţiale şi apoi integrarea (prin meditaţie) în fiinţa proprie. „Altfel ar fi – a mai adăugat cu umorul său irezistibil, cu care relaxează mereu rarefierea altitudinilor himalayene – ca şi cum ai intra într-un restaurant, ai citi toate meniurile şi apoi ai pleca acasă.“>>

Si va las cu Democraţia e matematic imposibilă :

“„Democraţia e matematic imposibilă“ – anunţă revista Descoperă. Nu e tocmai o mare descoperire – erorile diferitelor sisteme electorale sînt cunoscute –, dar articolul punctează bine cîteva carenţe ale democraţiei şi, mai ales, le explică pe înţeles. Garantarea alegerilor libere ţine de legislaţie, dar a asigura ca ele să fie echitabile şi corecte cade în sarcina matematicienilor, care dintotdeauna încearcă să pună la punct mecanisme în măsură să împace exigenţele aritmetice cu cele politice. Articolul oferă numeroase exemple de erori ale democraţiei. Citez doar „paradoxul laptelui“: „15 persoane sînt puse să ordoneze în funcţie de preferinţă laptele (L), berea (B) şi vinul (V). Şase votează L-V-B; cinci B-V-L; patru V-B-L. Într-un sistem în care contează doar prima preferinţă, laptele învinge cu 40% din voturi, urmat de bere şi de vin. Dar a trage concluzia că alegătorii preferă laptele este o eroare: 9 preferă berea laptelui şi 9 prefera vinul laptelui. În acelaşi timp, zece persoane preferă vinul berii. Adunînd preferinţele reale iese o clasificare diferită: V-B-L, exact contrariul rezultatului alegerilor.“ De-abia depersonalizînd (pentru că matematica e, nu-i aşa, obiectivă, impersonală) începi să înţelegi.”