Din Note berlineze ale lui Andrei Plesu : “„Metodologia“ propagandistică a celor două specii de dictatură opune ticăloasa ipocrizie nazistă („simţiţi-vă liberi“, „simţiţi-vă bine“, „nu trebuie neapărat să cîntaţi partidul“) „stahanovismului“ prostesc al comunismului („răspundeţi chemării marxist-leniniste“, „arătaţi-vă devotamentul“, „cine nu e cu noi e împotriva noastră“). Unii se prefac că te lasă în pace, ca să te încalece mai bine, alţii se prefac că dau glas unor exigenţe „populare“, ca să-şi legitimeze ferocitatea. Unii practică şmecheria perfidă, ceilalţi – imbecilitatea brutală. În ambele cazuri, se construieşte pe minciună. În ambele cazuri, libertatea persoanei e batjocorită, fie prin fentă de paradă, fie prin seceră şi ciocan… Fapt e, însă, că strategia nazistă n-a reuşit să salveze sistemul. Strategia comunistă a obţinut rezultate de mai lungă durată, aşa monotonă şi imperativă cum era. Ticăloşia s-a dovedit, cu alte cuvinte, proastă, iar prostia – ticăloasă. Nu poţi să nu te întrebi cum de s-a putut respira decenii întregi în prezenţa acestor două toxine.”

Despre jurnalismul din Romania scrie Mircea Vasilescu in Ştiri ieftine despre bani  :<<Şi salariile din sistemul public, şi declaraţiile de avere sînt subiecte serioase, despre care opinia publică trebuie informată, pentru a şti dacă banii cetăţenilor sînt gestionaţi corect. Dar, prea adesea, atitudinea faţă de aceste teme este nu de jurnalişti serioşi, nici de opinie publică matură, ci de ţaţe care stau în faţa porţii zgîindu-se la cine trece pe uliţă şi bîrfind: „ai văzut, soro, ce maşină şi-a luat ăla?…“.>> . Iar Andrei Manolescu continua E în firea televiziunilor  : “La noi se pare însă că televiziunile au hotărît că n-au nevoie de reputaţie. Şi-au obişnuit telespectatorii cu mizerii pe ecran. Rezultatul e că oamenii care se mai uită la ştiri sau la talk-show-uri, o fac aşa cum s-ar uita la o ceartă de pe stradă: din pură curiozitate şi fără să dea doi bani pe ce văd.”

Daca aveti bunici, dati-le sa citeasca tot articolul Bunica vs Prîslea cel voinic de Maria Iordanescu : “Ar mai fi ceva: ştiu, nepotul tău e cel mai deştept din lume. Cîte poezii şi cîntece ştie el, nu sînt cărţi pe lumea asta să le cuprindă! Dar dacă eu te-aş ruga, după o zi de muncă la cîmp, să vii în faţa prietenilor mei să le spui o poveste, ai veni? Nu te supăra dacă nu are chef să cînte cînd îl duci într-o vizită, în faţa unor chipuri total necunoscute, să danseze dimineaţa după micul dejun sau să recite după-amiaza cînd are de construit ultimul tip de maşină decapotabilă. Dacă o face la serbările şcolare e suficient. Apoi, îţi trimit caseta video cu înregistrarea, să organizezi o seară dedicată talentelor nepotului tău.”