Andrei Plesu rezuma politica dimboviteana in “Cîteva (obosite) consideraţii finale” :”Toată lumea navighează fără prejudecăţi printre înjurături, loialităţi, promisiuni şi fente. Şi asta nu e de azi, de ieri. Nu era trimis PSD-ul „la ţepe“ în 2004 şi apoi invitat la guvernare, ca-ntr-un vis frumos, în 2009? Ştiu ce mi se va răspunde: „Aşa-i politica!“. O fi. Dar continui să am dificultăţi cu acest trist loc comun. Mi-e greu să mă împac, resemnat, cu ideea că politica e, prin definiţie, un fel de balamuc vesel, o adunătură de caractere dezosate, de personalităţi schizoide, imprevizibile, flexibile pînă la contorsiune.”
Gabriel Giugiu ne face iar atenti la diferentele de pret intre “noi” si “ei” si ne arata “Rezerva de prosperitate” : “
Ce ziceţi însă de un Consiliu al Concurenţei ca resursă de prosperitate?
Recent, numita instituţie (prea timidă după gustul meu) a publicat o constatare surpriză: notariatele româneşti sînt de 20 de ori mai scumpe decît cele din Germania. Aş îndrăzni să sugerez alte pieţe închise, bune pentru o cercetare atentă: farmaciile, florăriile, agenţiile de turism, magazinele de îmbrăcăminte/încălţăminte, producătorii de varii alimente (apa minerală, zahărul, uleiul, mezelurile din porc, laptele şi brînzeturile). În toate aceste zone există, în opinia mea, o nebănuită rezervă de bunăstare prin apelul la anchete serioase ale Consiliului Concurenţei. Ele ar trebui să ducă, evident, la scăderea preţurilor acolo unde se dovedeşte o înţelegere privind fixarea preţului sau abuzul de poziţie dominantă. Un oficial al Guvernului român, tehnician, bun cunoscător al politicilor europene, îmi dădea o estimare proprie, empirică: pe medie, coşul zilnic s-ar ieftini cu 10-12 procente. La fel de empiric, tind să îi dau dreptate. Cam aceasta este diferenţa între coşul cu produse (aproape identice) pe care îl plătesc la casă, la Bucureşti şi Bruxelles.”
Nu pot sa va rezum “Cît de mult e suficient?” de Robert Skidelsky. Merita citit atent si recitit.
Nu am inteles nimic din articolul lui Sever Voinescu, Românca, soarele, vîntul şi gerul – mai ales sfirsitul : “
Acum, se ştie, marile opţiuni strategice ale României sînt asumate şi trecute în practică. În sensul marilor direcţii nu mai avem ce alege. Am ales şi am ales bine. Sîntem şi vrem să ne consolidăm ca membri ai celui mai sigur spaţiu de securitate (NATO) şi ai celui mai performant spaţiu de prosperitate (UE). Şi totuşi, nu este exclus chiar şi aşa să ne „peţească“ soarele dintr-o parte şi gerul din partea cealaltă, situaţie în care, e bine să ne amintim, cea mai bună alegere este vîntul. “ Poate ma lamureste si pe mine cineva…
Dosarul “PLECAT-AM DUPĂ 90 – REVOLUŢIA VĂZUTĂ DIN DEPĂRTARE “ este extraordinar.
Citez din Mărturiile celor plecaţi :
Alexandra Badea : “ Dacă aş vota, în Franţa, m-aş situa la stînga. În România am refuzat să mai votez pentru că nu mă recunosc în nici un curent politic. Nu sînt respectate doctrinele. Nu înţeleg care-i programul partidelor. În România se votează cu cine-i mai puţin rău. Sau îl votezi pe cel care a furat mai puţin. Mă deranjează promiscuitatea politică. Nicăieri, în Europa, oamenii politici serioşi nu trec de la stînga la dreapta sau invers. “
Andreea Scarlat : “Nu cred că România are sau a avut vreodată obligaţia să îmi ofere ceva. Guvernele României din 1990 pînă acum, în schimb, da, ele aveau obligaţia să asigure respectarea statului de drept şi să încheie socotelile legale cu istoria de la 1938 pînă la 1989. Şi asta pentru toţi cetăţenii români, nu neapărat pentru mine. […] Nu dorim să plătim impozite în România, preferăm să plătim în Canada, unde guvernul cheltuieşte banii noştri mult mai eficient. “
Ioana Lungeanu: “Pe de altă parte, dacă nu veneam aici, nu aş fi văzut cum arată o ţară în care ambulanţa vine la timp. O ţară în care, cînd sistemul nu funcţionează, cineva e făcut responsabil, face puşcărie şi plăteşte amenda.’”
Cristian Ghinea intreaba :”Ce să spui tinerilor născuţi în libertate?” : “Aveţi un laptop? Cînd vă luaţi laptopul şi mergeţi să scrieţi ceva la o cafenea, conectaţi la net, să bîrfiţi pe Facebook, gîndiţi-vă cum ar fi să stea un poliţist în spatele vostru. La începutul fiecărui an, trebuie să mergeţi cu laptopul la Poliţie şi să-l înregistraţi, adică să fie siguri poliţaii că orice scrieţi poate fi urmărit şi puteţi fi arestaţi. Şi asta se întîmplă dacă scrieţi ceva de şeful statului, de pildă că vă enervează. Dacă intraţi în discuţii cu străini pe Facebook, aveţi o obligaţie legală să raportaţi la SRI (la Securitate, cum ar veni) tot ce aţi discutat. Cum ar veni, vorbiţi cu Zhanna din Estonia: ce faci, fată? Bine, mă duc la concert la Metallica. Bravo. Apoi, faceţi un raport: Subsemnatul Gigel am vorbit cu Zhanna şi am discutat despre Metallica. Precizez că nu am discutat despre teme politice şi despre ordinea de partid şi de stat.”
Si eu m-am gindit de multe ori cum sa ii descriu fiului meu ce am trait 18 de ani(bine, vreo 10 ani – primii 7 nu se pun …)
Iar in cu ochii-n 3,14 am intilnit ceva extraordinar de … mirsav si cinic in acelasi timp : “L-am auzit la televizor pe un pesedist din garda de politicieni-papagali tineri, fără nume demn de reţinut, răspunzînd la întrebarea „Vă imaginaţi că un senator poate interveni în procese?“: „Daaaaaa, un senator care practică şi avocatura exact asta face, asta e meseria sa: să-şi folosească influenţa politică pentru a cîştiga procese. Pentru asta e plătit, altfel s-ar lăsa de avocatură cîtă vreme e senator“.”