M.Costea scrie despre Totul este foarte simplu :
“Chiar n-aţi înţeles pînă acum? Totul este foarte simplu. Nici eu nu înţelegeam, cînd, mergînd pe aleile dintre blocuri, găseam sacoşe cu gunoi aruncate, cu toate că proximul container se afla la 30 de metri. Şi mă indignam. La un moment dat, am avut o revelaţie. Spontan mi-au răsunat acordurile cîntecului superpatriotic „Noi sîntem români…“! Şi de atunci, cînd mai trec pe lîngă o sacoşă cu gunoi, zîmbesc şi încep să murmur cîntecul. Vă sfătuiesc şi pe dvs. să procedaţi la fel. Nu mai puneţi la inimă căci mai rău vă faceţi.”
Mi-aduc aminte ca in Diogene Laertios Despre vietile si doctrinele filosofilor il trimisese stapinul pe Diogene Cinicul la baia publica sa vada citi oameni sunt. Raspuns : Unul singur. Normal ca erau mai multi – dar numai unul se lovise de piatra de la intrare si o indepartase ca sa nu se mai loveasca si altii.
Imi pare rau ca nu am vazut emisiunea despre care scrie Andrei Plesu in Sfătuitorii de campanie :”Am văzut, de curînd, o emisiune TV în care se confruntau trei dintre sfătuitorii de campanie ai principalilor candidaţi. A fost una dintre puţinele emisiuni care nu mi-au solicitat agresiv coronarele. Dl Cosmin Guşă doza cu abilitate gravitatea cu gluma, dna Adriana Săftoiu vorbea limpede, cu un soi de melancolică discreţie, iar dl Sever Voinescu avea o reactivitate necomplezentă, capabilă, totuşi, să zîmbească. Toţi trei se străduiau să salveze aparenţele, să rămînă afabili, să nu evacueze cu totul eleganţa. Să spun adevărul pînă la capăt? Toţi trei mi-au plăcut mai mult decît candidaţii pe care îi reprezintă.”
Despre alt CAP la Gabriel Giurgiu, Decontul : “Decontul lipsei de interes pentru acest subiect s-a văzut în felul în care a venit (şi a trecut) ştirea păruielii între ciobani şi jandarmi. Nişte subvenţii – despre care credem că ar trebui să fie finanţate de Fondul Monetar, care ar trebui distribuite printr-o instituţie publică despre care nu ştim mai nimic, pe o schemă care este parte a celei mai vechi politici comune europene – dau naştere unor comentarii despre părerea străinilor şi despre greutăţi suplimentare în trafic. Mă tem că decontul unei asemenea abordări nu este departe. Îl vom găsi în repetarea retorică a întrebării „unde e potenţialul nostru agricol?“ şi în sărăcirea nemeritată şi inutilă a altor şi altor ţărani. Apoi, scenele violente se vor repeta. Cu mult mai multă violenţă. Nu vreau să pun pariu. Mi-e teamă.”
Iar despre Obama + Nobel cu multa speranta, dar fara justificare , in Recompensarea speranței : “Comitetul Nobel şi-a asumat un mare risc pentru că n-a recompensat o contribuţie recunoscută. Dar riscul a meritat(s.m, A.I), pentru că pacea e greu de atins şi trebuie hrănită cu speranţă.” A meritat deja ? Ce s-a intimplat intre timp ?
Si doua stiri de final :
- Mod de a suplimenta bugetul de stat la ştiri nebăgate în seamă : “De pildă, pentru un semn neprietenos cu degetul mijlociu şoferii pot plăti între 600 şi 4000 de euro: e amendată „gesticulaţia obscenă“[…]: pînă şi înjurăturile mai subtile sau cele indirecte (gen: „te-aş invita să mă pupi în cur“) sînt taxate, cu pînă la 1600 de euro. “ Unde ? La ei in Germania…
- cu ochii-n 3,14 : Psihologii de la High Research Institute din California au mai descoperit şi că „iubirile de o viaţă“ denotă „complicaţii patologice: obsesie, delir în lumea virtuală, psihoză, instabilitate emoţională. Altfel spus, numai cei cu psihicul tulburat pot iubi o viaţă întreagă la fel“.