Nu am mai scris de 4 saptamini, asa ca iata ce mi-a placut din ultimele 4 dileme:

De la Karl May la Karl Marx , despre cum nu invatam nimic , nici la batrinete:

“În rezumat, ideile lui Hobsbawm sînt următoarele: de vină pentru toate nenorocirile ultimilor o sută de ani este economia de piaţă, adică sistemul capitalist. Piaţa e, prin definiţie, imorală. Ea încurajează, sub pretextul unui imperativ al libertăţii, obsesia profitului, a avantajului personal, a creşterii nelimitate. Lăcomia nu e, aşadar, cauza viciilor funcţionale ale capitalismului, ci efectul lor. Ergo: nu ne vom salva decît dacă vom demonta această „ideologie primitivă“, dacă vom reveni la un dozaj corect între piaţă şi stat. Înapoi la Schumpeter şi la Marx! Cîteva teme colaterale: „Nu învăţăm nimic din istorie!“. (Ştim!) Omul a devenit mai civilizat, dar din punct de vedere spiritual, moral şi politic, n-a evoluat, dacă nu cumva merge îndărăt. (Ştim!) Trebuie să ne întoarcem la cîteva mari întrebări decisive: „care sînt valorile adevărate ale vieţii?“, „de ce trăim?“, „şi la ce bun?“. Aşa e! Care ar putea fi, totuşi, soluţiile? Ca orice gînditor de stînga, Hobsbawm e foarte harnic în materie de analiză demolatoare, dar cînd e vorba de un proiect plauzibil, de efortul de a pune ceva în loc, devine romantic, sau utopic. Marx însuşi a priceput foarte bine „racilele“ capitalismului, dar n-a putut da nici un sfat urmaşilor săi, care încercau să întemeieze economia socialistă. Şi de altfel, nu spusese Marx însuşi că „toate revoluţiile n-au demonstrat, deocamdată, decît un singur lucru, şi anume că multe se pot schimba, numai omul nu“? Or – spune Hobsbawm – „cred, în mod apăsat, că omul poate fi şi altfel decît este“. Bun. Şi cum se poate opera această metamorfoză? Răspunsurile sînt aiuritoare: pentru ca omul să se schimbe, trebuie anulat capitalismul (cerc vicios) şi, mai ales, trebuie pus pe picioare un proiect grandios, de natură să provoace o schimbare fundamentală a conştiinţei umane. Acest „nou“ proiect ar putea fi protejarea mapamondului de pericolele degradării mediului!”

Dreapta versus stinga, in Din polul plus…:

“Pentru noi, stînga e mai mult sau mai puţin comunistă, după cum pentru occidentali, dreapta e mai mult sau mai puţin fascistă. Pentru noi, comunismul e un cimitir, pentru occidentali, el e, încă, un experiment benign, un proiect plauzibil. Cîtă vreme ne vom confrunta de pe aceste baricade incompatibile, dialogul Est-Vest va rămîne o utopie.”

Si dreapta egala cu stinga, in Chipuri ale răului

Si daca tot suntem la versus, Reproşurile clasei de mijloc adresate bancherilor :

● Ţin dobînzile sus, ca să cîştige ei cît mai mult, chiar dacă în UE nivelul dobînzilor e foarte scăzut.
● Nu informează corect clienţii cînd vine vorba de costurile unui credit.
● Nu te sprijină în business.
● Sînt inflexibili în negocieri, după principiul „Vrei ca mine, bine. Nu vrei, du-te la altă bancă“.

si Reproşurile bancherilor adresate clasei de mijloc

● Nu ştiu să facă un business plan.
● Vor bani ieftini, indiferent de condiţiile din piaţă.
● Dacă nu le aprobăm creditul, sîntem răi. Dacă le cerem să-şi achite la timp ratele, sîntem inflexibili.
● Au probleme în a-şi restructura şi eficientiza business-ul.

Despre problemele viitoare ale ROmaniei, in Cum să-i ajuți pe cei mai fericiți oameni din lume?:

“În acest moment, vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Să ne închipuim că trăim într-o ţară membră a Uniunii Europene, una dintre cele mai bogate zone ale lumii. Să ne imaginăm apoi, chiar în condiţii de criză, că am fi solicitaţi să ajutăm ţări sărace din Africa, America de Sud, Asia. Mai aflaţi apoi că Uniunea Europeană chiar are bugete serioase (constituite şi din impozitul nostru) pentru asemenea tip de ajutoare şi programe de asistenţă externă. V-aţi fi imaginat că noi ar trebui să dăm celor mai puţin norocoşi decît noi, chiar şi din alte ţări? V-a trecut prin cap în ultimii 20 de ani că România nu este cea mai nenorocită ţară din lume? Că sînt ceva miliarde de oameni în lumea asta pentru care traiul în Bucureşti, Iaşi sau Văscăuţi ar fi un vis frumos? De curînd, Alessandra Stoicescu, revenită din Bangladesh, povestea că viaţa unui copil de acolo poate fi salvată cu doar doi euro. Atît valorează şi un vaccin pentru un copil din Nigeria. Aţi da? V-aţi interesat pe Internet cum să faceţi o donaţie sau cum să vă înscrieţi într-un program de voluntariat? Mai mult, aţi întrebat către ce ţări se duc banii comunitari (deci şi ai noştri), în ce cantităţi şi la ce sînt folosiţi? Aţi verificat ce tip de regimuri politice au ţările acelea?”

Despre legitimitatea UE in Cîteva fleacuri utile :

“E nevoie de politici concrete: elaboraţi o politică energetică, definiţi relaţiile cu Rusia şi cu China, spuneţi ce facem cu modificările climatice, cu imigraţia, coordonaţi politicile economice naţionale pentru menţinerea locurilor de muncă în condiţiile recesiunii economice, apăraţi libertatea cuvîntului împotriva intimidărilor şi menţineţi sub supraveghere gripa porcină. Legitimitatea se va impune odată cu performanţa”

Daca ati auzit de Dyson, va recomand Doi bătrîni certăreţi şi încălzirea globală . Neaparat de citit !

Si despre diferentele de mentatlitate intre britanici si ROmani, un articol succint Rușinea parlamentarilor britanici :

“Nu avem decît încă un caz în care teoriile instituţionaliste se dovedesc corecte: dacă regulile sînt proaste şi răsplătesc furtul şi nesimţirea, oamenii vor fura şi vor fi nesimţiţi, indiferent de rasă, naţie şi statut social. Important e ce se întîmplă cu o societate atunci cînd furtul şi nesimţirea ies la suprafaţă. Ruşinea britanicilor a fost spectaculoasă. Nu s-a vorbit conspiraţionist (scandalul a fost pus la cale de X – opoziţia, serviciile, evreii, masonii, regina, Băsescu – pentru a compromite pe Y). Discuţia a fost despre cine şi ce a făcut şi cui trebuie să-i fie ruşine.[…]Îmi amintesc, şi mă enervez de fiecare dată, de scandalul caltaboşului. Atunci am avut un film care arăta cum se negociază o şpagă şi tema principală la televiziuni a fost de unde a avut TVR acel film şi ce interes are Băsescu în caltaboşii lui Remeş. Nu am simţit atunci ruşinea în acţiune, doar scenarita, acea boală plecată din resemnare care merge pe logica: toţi fură, de ce începem tocmai cu X?

Iar Razvan Martin, in În 2008, libertatea de exprimare a primit bocanci în gură , mi-a (re)amintit de reflexele comuniste ale liberalilor :

“Încheiem cu un citat reprezentativ pentru situaţia libertăţii de exprimare în România anului 2008: „discuţia este de ce nu s-a intervenit mai agresiv, pentru că ar fi mai bine să facem o nedreptate, decît să îngăduim o dezordine“ (Puiu Haşotti, vicepreşedinte PNL, referindu-se la intervenţia forţelor de ordine împotriva protestatarilor anti-NATO).”

Despre meseria de profesor ne spune rapid si direct Ioana Bot, Profesor, astăzi: din ce motive? :

“În medie, după doi ani de stagiu, foştii mei studenţi, care revin la universitate pentru a-şi da examenul de definitivare în învăţămînt, reprezintă cam un sfert din numărul absolvenţilor promoţiei lor, şi se divid destul de limpede în cei care au rămas în învăţămînt pentru că nu au avut unde pleca (inerţi, slab pregătiţi, mediocri), şi cei care se simt însufleţiţi de o chemare pentru profesorat, ca un fel de „intrare într-un ordin“ (iluminaţii, admirabili şi exemplari, dar vulnerabili tocmai prin această opţiune vocaţională exclusivă, pentru care societatea nu are criterii valorizante şi nici sisteme de protecţie adecvate).”

Cred ca sunt tot mai putini “Apostol Bologa”…

“Cu toate acestea, singurul motiv pe care l-aş putea invoca pentru a-mi convinge studenţii – şi pe oricine – să devină profesori este că vor putea construi oameni din copiii ce le vor trece prin mînă. Şi că societatea (a lor, a noastră, oricare…) are nevoie de oameni întregi. Întrebarea e dacă îi pasă cuiva de asta. Doritorii să ridice mîna.”

Oh, am ridicat odata mina – dar am lasat-o la loc cind mi-am intemeiat o familie …Poate intre 60 si 70 sa o ridic din nou…

Uitasem cit de bun este Woody Allen la truisme:

"Banii sînt preferabili sărăciei, fie şi din considerente financiare." – WOODY ALLEN

Si Petre Tutea :

“Îmi amintesc de suprema iritare a lui Petre Ţuţea, provocată de alegerea în scaun a lui Ion Iliescu: „Un tîmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi. De asta numai eu am fost în stare”.”