Interesant rezumatul – si, ca de obicei, interesant Andrei Plesu, Cum am călcat în străchini la Berlin

Ca de obicei, in Rusia, fie se neaga, fie se da vina pe cineva, in loc sa se intrebe “cum putem rezolva”:Control pe faţă

Despre bascalia in forma de respect, in Onoare cu salam

“„Dibaciul“ – cum îi ziceam noi – trona în mijlocul unui rond cu pietricele albe, înconjurat de beculeţe care se aprindeau noaptea, ca la pomul de Crăciun. Nu reuşeam niciodată să ne abţinem să nu batem pas de defilare atunci cînd treceam în formaţie pe lîngă el. Comandanţii nu se încumetau să se aventureze pe terenul delicatelor argumente pe baza cărora ar fi putut pedepsi un astfel de gest băşcălios, aşa că ne lăsau în voia noastră.”

Iar Lucian Mindurta vorbeste pentru sine, nu pentru mine, in Sărăcia va fi mai frumoasă :

“Nu ne mai putem opri: vreau şi aia, şi aia, şi cealaltă. Vreau încă o slujbă, încă un contract, încă un bonus, trei grade în sus pe scara ierarhică, o sută de cai şi fără acoperiş la maşină, vreau casă cu piscină, vreau apă minerală în ea şi o lingură de cristal s-o gust înainte să sar.”

Cit priveste “Deci, ce-ai zice matale să toastăm pentru Marea Vacanţă Mondială? Timp va fi, bani de undiţe găsim noi, iar balta, din cîte-am înţeles de la paznic, are peşte! Chiar şi oceanic, că e criză mondială!” – dupa parerea mea, serviciul este un rau necesar ….

Doru Cojoc ma impresioneaza in ECONOMIE ŞI IDEOLOGIE – Moştenitorii crizei:

“A pune lipsa reglementărilor de pe pieţele financiare pe seama teoriei pieţelor care se autoreglează e absurd. Prima teoremă a economiei sectorului public spune într-adevăr că piaţa liberă produce rezultate eficiente, dar numai în nişte condiţii atît de restrictive, încît în practică ele nu pot fi decît aproximate. Cînd ele lipsesc cu desăvîrşire, guvernul îşi poate asuma un rol firesc de corecţie. Dacă piaţa îl pune faţă în faţă pe Ion, cu un sac în care nu e clar dacă el a pus cartofi, cu Petre, care are o pungă cu o sumă de bani incertă, şi le cere să schimbe sacul pe pungă, nici un libertarian nu o să susţină că rezultatul schimbului va fi unul dezirabil. E clar că în această situaţie guvernul poate interveni, inspectînd bunurile şi furnizînd informaţia necesară efectuării unui schimb eficient. Adepţii guvernului limitat ar prefera ca guvernul să intervină numai în astfel de situaţii; în măsura în care pieţele financiare ar beneficia de pe urma reglementărilor care asigură transparenţa, acţiunea guvernului ar fi avut binecuvîntarea libertarienilor.”

Cititi Radu Cosasu , 5 minute de bunătate – no comments.

Si tot fara comentarii la ştiri nebăgate în seamă

“● Lefuri şi prime. Criza financiară n-a influenţat în vreun fel salariile directorilor de bănci aflaţi în faliment. Ei beneficiază în continuare de salarii mari şi de prime. Astfel, patronul lui Merrill Lynch, John Thain, bancă achiziţionată in extremis de Bank of America, după ce a pierdut milioane de dolari şi a suprimat mii de locuri de muncă, a cerut Consiliului de Administraţie o primă de 10 milioane de dolari, argumentînd că fără el criza ar fi fost mult mai gravă. Salariul anual al lui John Thain este de 750.000 de dolari. Andrew Como, ministrul de Justiţie al statului New York, a atras atenţia că Bank of America a primit de la stat 25 de miliarde de dolari ajutor pentru cumpărarea lui Merrill Lynch, şi în acest context satisfacerea cererii lui Thain ar fi „un oximoron“.”