Iarasi mottoul este superb : “Un guvern care e destul de mare să îţi dea tot ce îţi doreşti este destul de mare să îţi ia tot ce ai”. – BARRY GOLDWATER
Desi “Patologia transparenţei ” e bine scrisa, as avea o singura observatie: nu imi place cand se amesteca domenii diferite “În geometria eticului, binele nu e, pur şi simplu, inversul răului” . La fel de bine s-ar putea spune “In aritmetica eticului”, “In analiza eticului” s.a.m.d.
Nu intelegeam de Warren Buffet, in conditii de criza, are profit. Acum, citind in Dilema ştiri nebăgate în seamă, stiu:
“Buffet, 78 de ani, nu cumpără şi nu investeşte în noile tehnologii, sfatul lui fiind: “Investiţi într-o afacere care poate fi condusă şi de un imbecil, deoarece într-o zi, un imbecil o s-o facă”.
In Clasa şi rasa revigorarea celor 2 isterii(schizofrenii?) ale secolului – comunismul si hitlerismul
“Structura societăţii americane moderne e foarte complicată şi diversificată, dar pînă la urmă în cursa prezidenţială rolul decisiv va fi jucat de cele două elemente moştenite din secolul al XIX-lea: clasa şi rasa.”
Mi-a placut articolul De ce să te ocupi de trafic înainte de a inventa maşina dar nu sunt total de acord cu :
“În psihologie, agresivitatea este interpretată ca fiind un ţipăt de durere. Oamenii detaşaţi şi siguri pe ei nu sînt agresivi – nu au de ce, le lipsesc mecanismele interioare ale agresivităţii. Motivul e simplu, agresivitatea în sine este energofagă, iar organismul uman este proiectat să funcţioneze pe principiul consumului minim de energie.”
Intre organismul uman si cel animal nu exista mare deosebire – iar sa prelungesti ultima concluzie la regnul animal ar avea ca si concluzie faptulca leii si alte animale pradatoare sa nu existe in favoarea celor ierbivore…
Iarasi la Andrei Pippidi un articol bun despre imobiliare din Bucuresti, Fărîmituri :
“Nu pot să nu îmi aduc aminte o declaraţie a lui Petre Roman, pe vremuri, că trebuie creată o clasă de mijloc, “în nici un caz cea veche”. Cred că se gîndea, ca şi mine acum, la cea dinainte de regimul comunist. Aceea s-a format treptat, cu diplome de studii, aceasta, ai cărei contemporani sîntem siliţi să fim, creşte cît ai bate din palme, din afaceri imobiliare.”
Nu cred ca la noi clasa de mijloc se(s-a) format din imobiliare. Mai degraba partea de sus a imbogatitilor tranzitiei. Pe de alta parte, stau sa ma gindesc la care era continutul averilor inainte de regimul comunist – nu cumva majoritar prin arendasii / vinzari de terenuri ? Nu am date istorice – ci doar romane citite …
Din tematica :
Bursa şi deochiul -argumentul – aduce cronica unui ziar – din 1929. Parca ar trebui scris acum…
Neaparat cititi Recesiunea … si e probabil de urmat blog-ul de la adresa http://stoica.hotnews.ro/
Totusi, nu pot fi de acord cu :
“Pentru a evita recesiunea profundă, firmele, familiile, economia în general au nevoie de finanţări din partea băncilor. Băncile au nevoie să recîştige încrederea deponenţilor. Deci au nevoie de lichiditate. Falimentul unei bănci importante într-o ţară are consecinţe grave asupra activităţilor băncilor peste tot în lume. Recesiunea economică nu se poate reduce doar la Statele Unite, ea va afecta întreaga lume. Din această cauză, acţiunile concertate ale guvernelor şi băncilor centrale sînt de aplaudat. Aceste instituţii au injectat bani în sistem, atît lichidităţi prin intermediul băncilor centrale, cît şi sume care permit băncilor să-şi menţină valoarea pînă vor recupera banii prinşi în active pe termen lung.”
De aplaudat? Nu se poate invinge altfel recesiunea decit injectind bani in banci ? Cum ramine cu solutia (usor rizibila, de altfel) a lui Keynes care sugera sa se ingroape in munti o cantitate de aur – si sa lase lumea sa o gaseasca( se dezvolta industria miniera, de ex.) Pe de alta parte,datorita acestor injectii, Royal Bank of Scotland, nationalizata, incepe sa investeasca in RO …cu ajutorul banilor de la guvernul britanic. Incepem astfel confruntarea intre guverne ?
Apropo de asta, Cristian Ghinea rezuma , in stilul caracteristic , Criza economică explicată pentru un etatist simpatic:
“Să zicem că avem doi bancheri. Să-i numim Costel 1 şi Costel 2. Costel 1 e un om responsabil, care a fost tras de urechi cînd era mic şi a învăţat că răspunde de ce face. În consecinţă, acest Costel dă credite numai celor de la care poate lua banii înapoi şi respectă restricţiile. Costel 1 face un profit de 5%. Costel 2 e altfel de om. El nu a fost urecheat la timp pentru că metoda e demodată. În consecinţă, el crede că regulile sînt respectate numai de către fraieri, dă credite multe, ştiind că nu le va lua înapoi. Costel 2 face un profit imediat de 40%. E felicitat de acţionari, promovat în funcţie, are un salariu de 5 milioane de dolari.
Noi ştim că într-o lume fără un stat atît de băgăcios, locul lui Costel 2 e la puşcărie. În Evul Mediu ar fi fost prins de creditori, jupuit de viu, rupt în patru şi bucăţile atîrnate una la bursa din New York, una la Londra, şi celelalte la Frankfurt şi Tokyo.
Ştiu, e barbar, dar aşa obişnuiau oamenii din Evul Mediu să rezolve hazardul moral. În lumea de astăzi, Costel 2 nu păţeşte aşa ceva. De fapt, tot el cîştigă. Tocmai aici e imensul hazard moral pe care pluteşte sistemul bancar. Cum băncilor le e interzis să falimenteze, Costel 2 are un succes fantastic. A acumulat credite riscante, a încasat salarii bune, oamenii tot mai săraci au cumpărat bunuri pe care nu şi le puteau permite, la un moment dat, balonul s-a spart. Dacă băncile aveau voie să falimenteze, balonul nu se mai umfla. Cu intenţii bune şi legitime, statul a creat acest balon. Piaţa nu a fost lăsată să-şi elimine elementele negative, dar tot ea e de vină. Cum vine asta? E ca şi cum a-i spune că, dacă Maricel o violează pe Maricica pe şinele de tren şi îi calcă acceleratul, atunci mecanicul de tren (criza) şi Maricica (piaţa) sînt de vină. E corect?”
Doru Cojoc scrie exceptional despre criza si America : Îceputul scurtei perioade socialiste a Americii – cititi !
Revenind la literatura, vedeti daca recunoasteti cartile/autorii din Ultimele ştiri din bibliotecă – un Radu Cosasu in mare forma!