Radu Georgescu, in editia de ieri a Ziarului Financiar, face urmatoarele afirmatii care m-au enervat la culme:
“De acum se schimba prioritatile la angajare: nu se mai recruteaza la numar, ci la competente. ‘Mercenarii’ care sareau din firma in firma pentru 200 de euro nu vor mai avea unde sa se duca.”, afirma Georgescu.
Citeva observatii rapide :
1. Mercenarii de care vorbeste domnul G. sunt aceeasi cu programatorii americani care se inghesuiau sa munceasca in Romania ?
2. 200 de Euro cam inseamna 20% din salariul unui programator bunicel. Citi oameni, nu numai programatori, NU ar schimba serviciul pentru 20% in plus ?
3. Salvarea, dupa domnul G. , este ca « nu vor mai avea unde sa se duca », nu in « pastrarea competentelor », « motivarea angajatilor » si alte chestii bune doar pentru luat ochii…
4. Mercenarii erau oameni care lucrau doar pentru bani – si nu erau motivati de patronii lor in nici un fel, decit prin leafa.In conditiile astea, lesne de inteles ca schimbau tabara rapid. Se aseamana cumva cu situatia din Romania ?
5. Domnul Georgescu a avut un produs pe care sa il vinda – si, ca orice business, cit mai bine. Orice angajat traieste din inchirierea capacitatii de munca – oare nu ar vrea sa obtina profit maxim la fel ?
cam jenant intr-adevar G asta. noroc ca vine criza si-si va permite sa scada salariile programatorilor..
oare armatele de programatori reveniti din america ii vor fi atat de recunoscatoare pentru cei 20%? 😉
Intr-adevar autorul face o grava greseala in aceea ca nu vede esentialul : crearea de competente nu ingradirea orbeasca.
In plus pentru ce categorii profesionale (asa cum spunea si tizul meu :P) 200 EUR pe luna in plus nu reprezinta mai nimic?
Firmele deseori nu au nici cea mai mica politica sau intelegere a notiunii de retentie de personal. Ar trebui sa invete.
Ma bucur ca mai e cineva de acord cu mine…
E amuzanta mentalitatea asta despre angajati.
Plecam de la urmatoarele ipoteze:
– Nu e firma mea;
– Nu sunt actionar;
– Sunt un simplu angajat. Prestez serviciul X contra sumei Y.
Vine cineva de la concurenta si imi ofera Y+20% ca sa fac acelasi lucru.
De ce sa nu accept? Am vreo datorie nescrisa, mi-am vandut sufletul?
"Domnul Georgescu a avut un produs pe care sa il vinda – si, ca orice business, cit mai bine. Orice angajat traieste din inchirierea capacitatii de munca – oare nu ar vrea sa obtina profit maxim la fel ? "
E diferenta dintre gandirea de patron si cea de angajat.
PS: Mai arunca o privire peste propriul site pt. ca se vede ciudat, campurile de la comentarii in special. Iese scrisul pe aratura si nu se mai vede.