Ce mi-a placut la ea( inafara de subiectul un pic SF , un pic materialist – unirea nu se intimpla decit sexual?!) este descrierea modului in care sufletul face parcurgerea:

<<

Sufletul se lumină ca smuls dintr-un întunerec înăbuşitor. Conştiinţa uşurată de cătuşele spaţiului şi ale timpului îşi întindea stăpînirea peste planurile despărţitoare de lumi. Singurătatea se împletea cu razele speranţelor într-o pînză de aşteptare…>>

<<

…Pînza aşteptării era străvezie. Palpitaţiile lumilor se răsfrîngeau într-însa, se încrucişau în esenţa sufletului ca într-un centru mobil al infinitului. Şi sufletul avea strălucirile conştiinţei atotcuprinzătoare în preajma marii mîntuiri.

Apoi pînza începu să se destrame şi sufletul îşi recunoscu iar singurătatea în coborîrea bruscă pe linia transformării supreme. Conştiinţa îşi pierdea mereu luminile amestecîndu-se în şuvoiul timpului, rostogolindu-se în îmbrăţişarea spaţiului.

Întunerecul primi scînteia spirituală a sufletului ca o sămînţă de eternitate…

>>